Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Ce zice Jagermaister despre casa pierdută a preşedintelui

Jagermaister, un sas plecat din Hermannstadt, când auzi că daz gerichtul Braşov a decis scoaterea din beştel a lui Herr Klaus Johannis und Frau Carmen Georgeta Werner Johannis din strada Bălcescu tare s-a mâniat.
Di şone căsut, cu Raiffeisen în hohparter, lăsat la familie mare ohne geld? Nu putea să creadă bătrânul, care doftoriceşte generaţii întregi de betruncăni, adică acei consumatori fruntaşi, cum de a putut fi instanţa atât de rea. I-am spus nemiloasă. Jagermaister n-a înţeles cuvântul nemiloasă. citeşte

Domnul “Împotrivă”

EI au vorbit în numele poporului, EL a tăcut în numele Domnului. EI au ocupat palatele boierilor, EL s-a chircit pe priciul din celulă. În opt ani cât EI au sovietizat ţara, EL şi-a uitat limba. Când defilările brigadierilor se aprindeau de URAle, EL răcea betonul puşcăriei, împotrivă-le. EI organizau zgomotoase plenare, EL dădea la târnăcop în surdina braţelor moi. citeşte

Unui pictor debutant, bucureştenii i-au cumpărat aproape toate tablourile încă de la vernisaj

Andrei Afilipoaie are 23 de ani. O mare pasiune pentru pictură. Deşi a terminat Teologia, e masterand la o altă facultate. La insistenţele prietenilor săi a organizat primul său vernisaj în strada Toamnei 17. Aproape o sută de invitaţi s-au bucurat de explozia de culoare din operele sale. Pictează cu mare lejeritate. Mutându-se într-o garsonieră cu mobilă comunistă, într-unul din cartierele bucureştene, a schimbat într-o noapte sumbrul în voios, cromatica frigului în căldura culoriilor aprinse, unghiurile drepte în unduiri fine. citeşte

Ce crede ultimul aristocrat despre viitorul Monarhiei?

“Arde ţara!” cu acest mesaj ne-am dus hotărâţi la Neagu Djuvara, un statornic susţinător al Coroanei Române, dar declarat persona non-grata la Palatul Elisabeta de când a criticat candidatura lui Radu Duda la preşedinţie. Ne-a explicat într-un mod cât se poate de clar ce crede, plimbându-ne prin paranteza de fericire a poporului român, perioada de Monarhie, şi terminând cu întâlnirile pe care le-a avut cu Prinţul Nicolae. citeşte

Noul Trujillo trebuie retras în garnizoană

Bolnav de grandilocvenţă, flancat de banderas, cu o figură patibulară (care merită să fie spânzurat, expresie celebră a lui Horia Roman Patapievici), ajuns general de patru stele, noul Trujillo al democraţiei române trebuie înlăturat chiar de către cei care au creat monstruoasa sa figură publică. citeşte

Oprea sau nu oprea deloc….

Era până mai ieri un om politic puternic. Responsabil cu securitatea naţională. Nu l-au răpus acuzaţiile de traseism, de plagiat, abuzurile cu fabrica lui de doctorate, avansările la excepţional. Toţi se temeau de el. Televiziunile îl menajau. Îl ocroteau. Îi rostogoleau puţinele vorbe. Era un erou. Un zeu al interesului naţional. Valeţii îi ţineau trena. Barosanul era cărat cu alai şi girofar. Un întreg sistem de securitate îl intuba cu ceea ce nu avea: inteligenţă şi charismă. După moartea lui Bogdan Gigină, generalului i se sapă la soclu. Deja “băieţii” i-au găsit un înlocuitor în Daniel Cioloş.
Moartea poliţistului i-a încheiat cariera politică lui Oprea.
De unde şi vorba “Dumnezeu nu bate cu parul! ”
Vedeţi ce repede renunţă sistemul la un om?
Lachei, luaţi aminte, sistemul renunţă repede la voi, când nu le mai sunteţi utili.

PSD-ul a reintrodus cotele de “inegalitate”

Congresul PSD a votat o “cotă de de cel puţin 30% femei”pe listele electorale din 2016. Deci pentru partidul care a condamnat comunismul, având lapsus la condamnarea hoţiei, femeia e o cotă. Nu o cocotă. Cotele au fost introduse de PCR în vremurile de tristă amintire. citeşte

Un baron local, pedepsit de presă

Autocraţii sunt pedepsiţi deobicei de istorie. Ei sunt puşi la zid. În lipsă. Sunt coborâţi de pe piedestal. Li se arată partea nevăzută.
În timpul regimurilor de autoritate, puţini sunt cei care le contestă măririle. Aceştia sunt dizidenţii, plăcuţi de viitorime şi laureaţi, uneori, chiar cu Nobel Prize. citeşte

Cum să fotografiezi Draconidele?

Pentru că pământul trece prin praful cometei 21 P/Giacobini-Zinne, în noaptea de 8 spre 9 octombrie, ploaia de stele numite Draconide de la Constelaţia Dragonului poate fi văzută şi în România. Ultimul spectacol de stele căzătoare s-a desfăşurat în aceeaşi perioadă a anului 2011, dar nu s-a putut vedea din ţara noastră datorită norilor şi a vremii nefavorabile. citeşte

Maramureşul, una dintre cele mai frumoase destinaţii din lume

National Geographic Travel consideră Maramureşul drept una dintre cele mai frumoase destinaţii din lume. Eu aproape în fiecare vară merg să-mi încarc bateriile într-unul dintre cele mai legendare zone ale ţării. citeşte

35 de ani de la eliminarea lui Celtic

1 octombrie 1980 – 1 octombrie 2010

Atunci am eliminat Celtic-ul
“1 octombrie este o zi care va rămâne mult timp în memoria colectivă. Dis de dimineaţă, am umplut arena. Cimpoaiele scoţienilor erau biete foale din atelierele de potcovit caii în vacarmul de nedescris al masei de druckeri încinşi la maximum. Poate că niciodată nu s-a strâns atâta energie în sufletele bănăţenilor. Ore întregi s-a cântat pe ritmurile „submarinului albastru”, de parcă Londra era pe Bega nu pe Tamisa. O mare violetă se întindea peste tribune. citeşte