mariusghilezan.ro

EI au vorbit în numele poporului, EL a tăcut în numele Domnului. EI au ocupat palatele boierilor, EL s-a chircit pe priciul din celulă. În opt ani cât EI au sovietizat ţara, EL şi-a uitat limba. Când defilările brigadierilor se aprindeau de URAle, EL răcea betonul puşcăriei, împotrivă-le. EI organizau zgomotoase plenare, EL dădea la târnăcop în surdina braţelor moi.

EI stâlceau limba strămoşitor, EL scria potrivinic în gând cu “roua îndurării.” EI aveau seceri, ciocane şi soare deasupra, EL, firidă şi gratii, deopotrivă.

Când EI creau societăţi multi-lateral dezvoltate, EL îşi construia o baie în bordei, ÎMPOTRIVA closetului din fundul curţii. Când lor li se ieşea cu plinul, EL avea interzis ieşitul din tăcere. EI răguşiseră demult, când EL reînvăţa limba strămoşilor făurari de neam şi ţară.

Când EI marcau leul, lui i se interzicea în Rubla până şi ştevia. A stat ceva în regim de deportat, după care EI, în tovărăşia lor de bască, i-au propus o slujbă domnească. A tăcut şi a dat din cap în semn de refuz. Tot ÎMPOTRIVĂ.

A câştigat libertatea, dar şi-a pierdut soţia. A tăcut iar. ÎMPOTRIVĂ. Gălăgia lor plenară se auzea dincolo de Dealul Spirii, solitudinea şi tăcerea lui enervantă deveneau fapte agravante, deopotrivă.

EI se plimbau cu Nixon în limuzine, El alerga după un loc de muncă.

EI ridicau trese şi căciuli brumării, el cobora prin mulţime. Tovărăşeşte ei, domneşte el, ÎMPOTRIVĂ.

EI erau cinstiţi de batalioane-n defilare, EL, urmărit până şi după fumul ţigării. EI organizau puterea, EL în gând armata tăcută. Tot ÎMPORTIVĂ. Pentru tăcerea lui asurzitoare l-au chinuit în mii de anchete. EI îşi aprobau ogoare de ordine şi de medalii, EL refuza până şi un Kent. EI aveau o ţară la picioare, EL, umbra securistului de serviciu.

Şi a venit vremea când morţii au vorbit prin EL. EI au făcut ciocul mic, EL a înfipt despotului luminat “sula-n coaste.” Vocea lui a prins aripi. Armatele lui tăcute s-au ridicat ÎMPOTRIVĂ. EL propăvăduia binele şi morala creştină, EI urlau că a venit din Franţa croissantelor să sugă sângele poporului.

VOCEA lui a fost sorbită de sute de mii de oameni prin pieţe. EL i-a biruit dincolo de moarte.

EI căutau culoare de acces prin cancelarii, pe EL Franţa l-a cinstit cu Legiunea de onoare.

Pentru că a ridicat la rang de politică de stat nobilul ÎMPOTRIVĂ.

EL a murit, EI au amuţit.

Astăzi la 20 de ani de la plecarea sa atât de plânsă, noul preşedinte râde printre cei mulţi care au învăţat de la SENIOR lecţia de a fi împotrivă.

Românii ştiu azi să-şi ceară drepturile. Ies în stradă. Au voci puternice. Mai marii îi ascultă. Schimbă de dragul lor guverne.

Noile generaţii au în ADN pe Gică-Contra.

Pentru că Seniorul numai este, azi la cimitir să strigăm, în semn de omagiu: ÎMPOTRIVĂ-LE.