Au renunţat la crezul monarhic, pentru a avea primul preşedinte monarhist. Au făcut alianţă neprotejată cu duşmanul şi au născut un avorton politic. Au pus botul la guvernare pentru a-şi ferici buzunarele şi “Alesul.” Au tras hore în pieţe publice cu fii torţionarilor care le-au ucis la Gherla, Periprava, Aiud, Sighet, Jilava, nu numai bunicii, ci şi liderii partidului istoric. S-au pupat cu văranul, fără a şti că pupă leopardul în travesti, cu dinţi de sticlă. Au renunţat la principiile sănătoase ale liberalismului economic pentru a-şi înzestra idolul cu sceptru. Şi-au pierdut promaericanismul sancvin când liderul lor afirma că se teme doar de Departamentul de Stat. citeşte

Nervos cu nervii, prea presat de Crin Antonescu să adune mai mult de 15% la alegerile europarlamentare, ultra măzăritul primar al Timişoarei a anunţat printre palmieri, ieri de 1 aprilie 2014, tronsonul primei linii de metroul de la Gara de Nord la Aeroport, via Piaţa Operei, ‘nenţeles cu peron pe partea dreaptă. citeşte

Ca unul care a avut prima carte de muncă la PNL, în 1990, cred că am dreptul să mă pronunţ asupra dezastrului în care a ajuns casa politică, altă dată nobilă, a familiei Brătianu. Pe timpul acela nu erai dat afară din partid pentru delict de opinie. Dacă aş mai fi membru aş fi dat afară imediat. Prin ceea ce se întâmplă zilele acestea, Crin Antonescu forţează o criză guvernamentală, doar din interes meschin electoral. Nimic altceva nu justifică nervoziţatea sa din ultimele două săptămâni. Consiliat de ţuţeri, el crede că printr-o aruncare a ţării în haos va putea poza în erou naţional. Astfel de strategii au mai fost aplicate în occident prin anii ’80, dar atunci nu existau aceste surse alternative de opinie şi de informaţii, cum este astăzi internetul. El nu controlează nici măcar o parte din mass-media. Apleacă doar urechea la zumzetul licuriciului, făcându-se că uită că nimeni nu a biruit în negocierile cu acesta. Are mulţi miniştri, parlamentari, primari, condamnaţi penal. citeşte

Mulţi se întreabă de Klaus Iohannis, primarul de necontestat al Sibiului,  a acceptat să intre în lupta pentru putere chiar acum, după ce a refuzat de două ori funcţia de demnitar al statului? Constituţia României prevede, la articolul 105, că funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, deci neamţul este conştient că poate pierde funcţia de primar. Păi şi de ce a intrat în joc? citeşte

Peste 150 de mineri s-au blocat în mina Cătălina-Monuleşti din Roşia Montană şi nu vor să vorbească decât cu liderul lor de sindicat, Cristian Albu.Au anunţat că încep greva foamei.
”Din păcate s-a ajuns la soluţii extreme. Oamenii mi-au spus că le-a ajuns cuţitul la os. Sunt disperaţi, le expiră contractele. Începe şcoala şi nu au cu ce să îşi trimită copiii la şcoală. Îl rog pe Crin Antonescu, cel care a provocat această situaţie, să vină la Roşia Montană, pentru a discuta cu oamenii de aici”, a spus Cristian Albu.

Şi asta la ora la care Crin Antonescu se pregăteşte de masă: Să-ţi fie de bine, coane!

Revin cu amănunte.

Ca să scape de un răsunător proces internaţional cu Gabriel Resources, cu cereri de despăgubiri de până la 2 miliarde de dolari, are la îndemână mai multe variante.

1. Să-şi asume responsabilitatea guvernamentală pe proiectul special Roşia Montană în faţa Parlamentului. Prevederea Constituţională spune că dacă în termen de trei zile nu se depune nicio Moţiune de cenzură legea intră în vigoare. O Moţiune de Cenzură poate fi iniţiată de 1/3 dintre parlamentari. Dacă Moţiunea întruneşte numărul de 50% plus un din voturi, guvernul a căzut şi Victor Ponta nu mai are nicio responsabilitate. Dacă nu se depune nicio Moţiune de cenzură, legea intră în vigoare.

Notă: Fără voturile PNL+PC nu trece nicio Moţiune de cenzură. Dacă cele două formaţiuni votează şi cade guvernul, preşedintele va putea nominaliza un nou premier, poate chiar şi Ponta, care să recompună majoritatea parlamentară, alta decât acum, iar PNL şi PC intră în opoziţie, situaţie nedorită de majoritatea miniştrilor şi a filialelor controlate de ei. Dacă varianta premierului PSD + xxx nu trece de al treilea vot parlamentar, preşedintele poate dizolva Parlamentul, situaţie nedorită de aleşii PNL şi PC.

2. Să trimită Parlamentului o Ordonanţă de Urgenţă pe această temă. Actul se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Se va sesiza Parlamentul. Ministerul justiţiei a anunţat astăzi prin vocea ministrului Robert Cazanciu că proiectul va primi aviz favorabil. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă.

Notă: În această situaţie şahul este dat “regelui” Crin Antonescu. Dacă se face că plouă trece legea şi statul nu va plăti despăgubiri sau se va înfoi şi va trece pe banca opoziţiei, atât de nedorită de liberali.

3. Victor Ponta mai are şansa să prelungească actuala stare de incertitudine anunţând că ministerul mediului va acorda în curând avizul de mediu şi nu va fi dat în curând în judecată.

4. După descărcările de sarcini arheologice, dacă vor mai fi necesare şi după eliberarea Avizului de mediu, Guvernul poate acorda Autorizaţia de construcţie pentru RMGC şi fără voinţa PNL.

5. Să-şi dea demisia, dar asta cu siguranţă nu o va face.

Din toate aceste variante atât premierul, cât şi PSD vor putea ieşi triumfători. Cunoscând maşinăria electorală a PSD ar putea obţine uşor 50 la sută plus un în condiţiile în care partidele de opoziţie sunt ca fânul.

Proiectul Roşia Montană este o castană fierbinte aruncată în mâinile deja arse ale lui Crin Antonescu.

Crin Antonescu s-a pronunţat: e anti Proiectul Roşia Montană. Când e cald şi bine e la guvernare, când doarme pe răcoare, fără şosete sau cu plapuma trasă,  e în opoziţie. Mai nou s-a declarat Liderul Opoziţiei. Cum fras? Şi la putere şi în opoziţie? Aşa cum este şi monarhist şi prezidenţiabil. E anti-băsescu, dar îi trimite bezele lui Băsescu, spunând că l-ar numi prim ministru. E împotriva unui proiect de investiţii, dar se declară liberal. A semnat protocolul USL, prin care se angaja să creeeze un milion de locuri de muncă, iar acum retrage dreptul minerilor la o viaţă normală.  Regretă că nu este femeie. După toate declaraţiile sale din ultima perioadă arată ca o femeie disperată şi isterică. Văleanco, fii bărbată! citeşte

O cucoană era profesoară de sat, când încă îi mai zâmbea Ceauşescu de pe perete. A încercat şi ea să intre în partid, dar nu a avut caracterizări bune. După căderea comunismului a plecat la Bucureşti să deretice, şi ea, prin casele boierilor de altă dată. Dădea destul de prost cu mopul, când nu dormea, mai trăgea cu urechea când mai spală şosetele copiiilor, calcă şi nu înţelegea limba stăpânilor.

citeşte

Dan Cristian Popescu este numele de scenă politică a lui Cristi Popescu, un tânăr pe care l-am cunoscut în urmă cu vreo 20 de ani în sediul PNŢCD. Într-un an a reuşit să construiască pentru liberali o filială puternică la sectorul 2. A intrat în coliziune frontală cu preşedintele Crin Antonescu. Sigur că e nedrept că nu a mai fost nominalizat ca şi candidat al USL la alegerile locale din această vară. Putea să-l bată pe Onţanu. Acum, prin anunţul făcut că demisionează din PNL şi trece la Forţa (inexistentă) Civică a lui MRU, mi-a demonstrat cât de uşor te poţi lepăda de Coposu. Seniorul avea o vorbă celebră: “singurul lucru care nu se negociază sunt principiile.” Sigur că s-a gândit că principiile nu ţin de foame. citeşte

Victor Ponta a plecat strategic într-o minivacanţă în Africa de Sud şi Crin Antonescu, pe undeva să-şi odihnească oasele obosite de pupitrul prezidenţial. Deşi reuniunea Internaţionalei Socialiste începe de abia joi, liderul PSD a lipsit de la citirea deciziei CCR de de invalidare a referendumului din 29 iulie în Parlament. La fel şi colegul său liberal. Încă de duminică am prevăzut la o emisiune cu Ioan Ghişe şi Sergiu Andon că “batista e pusă pe ţambal”. citeşte

Victoria zdrobitoare din alegerile locale a USL îmi dă un sentiment de panică. Niciodată din 1992 încoace nu a mai câştigat un bloc politic cu aşa un scor. Entuziasmul meu a coborât spre minim istoric. Ca unul care am trecut prin toată politica post revoluţionară, majoritatea absolută mă sperie, chiar mă crispează.  Democraţia se sprijină pe o o opoziţie puternică. Orice om cu scaun la cap se teme de absolut. citeşte