În urmă cu patru ani, m-am întâlnit cu reprezentanţii Peluzei Sud. Tinerii furioşi şi liberi n-au dorit să susţină proiectul meu: mutarea ACS Recaş la Timişoara. Au fost foarte tranşanţi. Doreau să pornească din ultima ligă. Atunci le-am zis: “cum aş putea să cer bani de la consiliul local sau de la judeţ pentru o echipă din Municipiu?” Şi drumurile noastre s-au despărţit. Ei pe uliţele Leucuşeştilor, Bacovei, Racoviţei, prin noroaie şi terenuri virane, eu spre autostrăzile primei ligi. Cei şase lideri ai Druckeria erau amatori în conducerea unei instituţii. Le-am spus că timpul, ca la Marin Preda, nu are răbdare. Eram ferm hotărât că prin aducerea lui Daniel Stanciu şi a consacraţilor Gabriel Cânu, Ovidiu Popescu, Ianis Zicu, Nuno Claro să ne batem la titlu. citeşte

Autocraţii sunt pedepsiţi deobicei de istorie. Ei sunt puşi la zid. În lipsă. Sunt coborâţi de pe piedestal. Li se arată partea nevăzută.
În timpul regimurilor de autoritate, puţini sunt cei care le contestă măririle. Aceştia sunt dizidenţii, plăcuţi de viitorime şi laureaţi, uneori, chiar cu Nobel Prize. citeşte

Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a înzestrat cu suflet. Iisus, fiul Domnului pe pământ, a confirmat puterea divină. Apostolii l-au mărturisit, iar clerul a creat religia. De două mii de ani oamenii se închină şi se adună în biserici pentru a-l venera pe Atotputernic. În numele Domnului şi în puterea rugăciunii, unii s-au vindecat individual, dar niciodată colectiv. Tot în numele Tatălui şi al Fiului s-au pornit cruciade şi Biserica a creat cea mai oribilă instituţie a evului mediu, Inchiziţia. Pământenii îl iubesc diferit pe Dumnezeu şi de aici răsturnarea liniştii naturii. Prelaţii îl învaţă pe credincios să fie supus, niciodată să devină savant. Omul simplu este pus să se închine la icoane şi să pupe moaşte. Biserica a inventat puterea simbolului. De la vechii părinţi s-au inspirat naziştii şi comuniştii, care au ridicat stindardele de luptă în numele unui  ideal criminal. Ce legătura are asta cu fotbalul? Dacă te interesează comparaţia, mergi mai departe.  Ce-am înţeles eu din victoria de sâmbătă contra Ripensiei cu scor de tenis: 6-2? Simple gânduri… citeşte

Când am ajuns în şedinţa de Consiliu a Primăriei Timişoara cu prilejul conferirii titlului de cetăţean de onoare al oraşului profesorului Dorin Sarafoleanu, o sfârlează a trecut pe lângă mine. Era Ioan Cojocaru, zis Coji, de pe vremea când era trimisul Judeţenei de Partid să se ocupe de “Poli”. Acolo l-am cunoscut. Încă de pe timpul comuniştilor. Timişorenii îl cunosc umblând mai mereu în traning, de data asta era tras la ţol festiv. citeşte

Guşaţii din fotbalul românesc (nu Mugur Guşatu, olteanul care i-a ridicat moralul lui van Nisterloy, în perioadele grele ale vedetei olandeze şi acum mare suporter al lui ASU) continuă să se agite. Dacă Marian Iancu a anunţat că vrea să revină în fotbal ca investitor la Rapid, de unde bani nu ştim, Mititelu, la fel de gros la rât şi subţire la pungă, vinde pepenii dăbulenilor pe care nu-i are. Ultimul, deşi viu la trup, lasă cu limbă de moarte U. Craiova fanilor. Dar ce lasă? Praful de pe tobă pentru că societatea lui sportivă e în insolvenţă, la fel ca cea a lui Marian Iancu. citeşte

” D-le Popoviciu, vă ştiam nemernic şi nesimţit, dar nu-mi puteam închipui că nemernicia şi nesimţirea cuiva poate merge atât de departe. Eu n-am lipsit nicio oră din Primărie în interes personal, mai mult, eu muncesc zilnic nu doar 8 ore, ci de dimineaţa până seara, inclusiv în multe din weekend-uri. Eu am făcut prin munca mea cinstită o mulţime de lucruri pt Timişoara, in timp ce dv sunteti o rusine!” citeşte

Dacă eroul bănăţean Pavel Chinezu a fost răsplătit cu titlul de comite al Banatului de către Regele Ungariei la întoarcerea de pe marile câmpuri de bătălie, Paul Codrea, un alt luptător de prestigiu, la fel de glorios pe arenele lumii, într-un arc de peste jumătate de mileniu s-a întors acasă, la fel de adulat, dar fără a primi vreun titlu de guvernator. Aşa-i cu eroii zilelor noastre. Sunt iubiţi de cei mulţi din infanterie, dar invidiaţi pentru popularitatea lor de către stăpânirile ofticoase. citeşte

De multe ori ne spunem să nu fie mai rău ca înainte. Timişorenii sunt în starea asta de perplexitate. S-ar putea să asistăm la cea mai scăzută prezenţă la vot din istoria oraşului. Pe cine să alegi? Orza sau Robu? Erszy, Beuszy mindegy! Tot un drac. citeşte

Odată cu retragerea din cursa electorală a lui Gheorghe Ciuhandu pentru al cincelea mandat de primar, lui Nicolae Robu, Dumnezeu i-a pus mâna pe c reştet. Asta nu e destul pentru ca să şi aibă minte de primar.

Adrian Orza, desemnatul ţărăniştilor la funcţia vacantă,  nu este în stare să se ridice nici la genunchiul mentorului său, astfel încât vom înregistra o premieră în România post-decembristă: un candidat liberal fără program va câştiga alegerile locale, asta numai pentru că ceilalţi sunt, vorba noastră din trecut, ca fânul. citeşte

PNŢCD este singurul partid  care ar putea ajunge de la 1%, la un 5%, sănătos dacă ar merge singur în alegeri. Are doctrină, are trecut, dar nu are o echipă cu ştampilă. Moştenirea rămasă de la fruntaşii săi: unitate naţională, democraţie creştină, justiţie socială, principiile fundamentale ale partidului pe linia Maniu-Mihalache-Coposu, sunt mai valabile ca oricând.  Principiile morale pot convinge rapid alegătorii sătui de politicianism.  Discuţiile dintre vicepreşedintele PNL, Dan Radu Ruşanu şi primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu(PNŢCD) privind o eventuală candidatură a lui Ciuhandu susţinut de USL s-au încheiat în termeni deloc amiabili, primarul Timişoarei susţinând că este mai bine ” ca fiecare să meargă pe calea lui,” susţine evz.ro citeşte