mariusghilezan.ro

PNŢCD este singurul partid  care ar putea ajunge de la 1%, la un 5%, sănătos dacă ar merge singur în alegeri. Are doctrină, are trecut, dar nu are o echipă cu ştampilă. Moştenirea rămasă de la fruntaşii săi: unitate naţională, democraţie creştină, justiţie socială, principiile fundamentale ale partidului pe linia Maniu-Mihalache-Coposu, sunt mai valabile ca oricând.  Principiile morale pot convinge rapid alegătorii sătui de politicianism.  Discuţiile dintre vicepreşedintele PNL, Dan Radu Ruşanu şi primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu(PNŢCD) privind o eventuală candidatură a lui Ciuhandu susţinut de USL s-au încheiat în termeni deloc amiabili, primarul Timişoarei susţinând că este mai bine ” ca fiecare să meargă pe calea lui,” susţine evz.ro

Mai mult, ţărăniştii nu pot fi acuzaţi de corupţie. Cazurile izolate au fost îndelung mediatizate sub influenţa structurilor care se tem de singurul partid adevărat românesc. Mai mult, ţărăniştii sunt unicii susţinători credibili ai Monarhiei, ai unirii cu Basarabia şi pot depune garanţie pentru moralitatea în politică. Gheorghe Ciuhandu este ultimul bastion de neînvins.  Singur poate aduce 1% din electorat, cu minim efort. Câştigă lejer cel de-al cincilea mandat la Primărie, cu minim efort. Contracandidatul său Nicolae Robu nu a fost în stare din poziţia sa de rector al Politehnicii să rezolve nici măcar gravele probleme ale lui “Poli Timişoara.” Cum să conducă un oraş? Pe plan parlamentar a fost zero. PDL încă nu a desemnat niciun contracandidat. E ca la Bucureşti. Coşmar pentru omul care “se riscă.”

În condiţiile în care ţărăniştii, aliaţii tradiţionali ai liberalilor, au fost ţinuţi la uşi de către Crin Antonescu în ultima vreme, e normală reacţia lui Ciuhandu de autoapărare. Mai multă deschidere a avut la Ponta. Şi cele două partide au un trecut de mare adversitate.

Să nu uităm că înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, în Primăria Timişoarei, graţie acelui protocol de alianţă şi de susţinere a soluţiei Johannis, de fapt a lui Mircea Geoană, liderul pesedist şi candidat la preşedinţie a fost pus să recunoască greşelile trecutului şi să-şi ceară scuze pentru suferinţele prilejuite de mineriade şi de atacurile groteşti asupra celui mai de temut partid anticomunist.

Ciuhandu are o bază electorală solidă. În condiţiile în care balanţa dintre USL şi partidele aflate acum la putere va rămâne la fel ca în actualele sondaje electorale, adică un uşor avans al USL faţă din partidele din jurul lui Băsescu, ţărăniştii pot decide cine va conduce România în viitorii patru ani. Orice procent câştigat de urmaşii lui Coposu va fi smuls de la USL, asta e evident pentru toată lumea. În cazul unei rezolvări a situaţiei juridice a PNŢCD la viitoarele procese şi cu o echipă bine antrenată, pe baza unui plan strategic care vizează închegarea electoratului promonarhic şi unionist, ţărăniştii pot deveni o forţă care ar putea zdruncina siguranţa trioului Ponta-Antonescu-Voiculescu de câştigarea alegerilor. O minoritate calificată. În lumina ultimelor declaraţii pro-autonomiste ardelene ale lui Ponta şi a eventualei intrări în USL a turnătorului Laszlo Tokes, PNŢCD ar putea lovi ca din tun. Ar seduce rapid electoratul captiv. În doar şase luni de zile. Orice procent câştigat de formaţiunea lui Ciuhandu scade din zestrea de voturi a USL. Păi şi atunci cum să meargă un venerabil ţărănist cu mâna întinsă la USL când baza lui este extrem de solidă, electoral, pragmatic şi moral? Mai ales că ţărăniştii au avut experienţa ultimelor alegeri, când cuplul Miluţ&Pavelescu a avut  neinspiraţia de a trimite nouă candidaţi pe listele liberale. Doar unul a câştigat şi a rămas în PNL. PNŢCD nu mai poate face greşeala din trecut. O intrare în Mişcara Populară l-ar discredita pe Ciuhandu, nedreptăţit în ultimii patru ani de guvernarea portocalie. Plus că Traian Băsescu are un ghimpe vechi pentru acest partid istoric. Gheorghe Ciuhandu poate fi susţinut de oricine. Chiar şi de PDL, dar asta nu implică intrarea în Mişcarea colorată de nevoie în verde. Calea dreaptă a lui Victor Ciorbea, un ţărănist la fel de greu de contestat, nu poate fi decât cea solitară. În cazul renaşterii PNŢCD, românii care nu vor nici PDL, nici alianţa contra naturii USL, ar putea fi scoşi din casă. Eu, la fel ca mulţi dintre prietenii mei, aş avea ce vota. Nu mă voi obosi să merg la secţia de vot pentru a pune ştampila pe PSD, alias USL. Nici pe Mişcarea Populară, o mişcare de forceps politic.

Gheorghe Ciuhandu câştigă singur alegerile pentru Primăria Timişoarei. Nu are nevoie de propte. Doar partidul său, de o infuzie de putere şi de o decizie finală la Tribunalul Bucureşti.

Dar toţi încă se tem de PNŢCD. Şi useliştii şi pedeliştii. De ce? Pentru că reprezintă singura alternativă viabilă, doctrinar şi ca mesaj. Are un trecut cu renume, dar n-are nume actuale puternice care să lupte nu numai pentru ei, ci şi pentru destinul României.

Oricum, mulţi nu-mi vor da dreptate acum. Dar pot să-i asigur pe circumspecţi că dacă nu acum, peste patru ani, PNŢCD va avea un cuvânt greu de spus. Când toţi se vor degrada, din criză sau necriză, românii vor avea unde să se regăsească. O vorbă veche spune că atunci când ai rătăcit un drum, te întorci acolo de unde ai plecat.