Trei greşeli capitale de strategie politică a făcut PNL Bucureşti în mai puţin de jumătate de an: desemnarea necharismaticului Cristian Buşoi, a outsider-ului Marian Munteanu şi a insipidului Cătălin Predoiu, candidaţi ai partidului pentru cea mai importantă competiţie electorală a alegerilor locale din România.  Primăria Bucureştiului nu se câştigă de franzele, înlocuitoare de kebab, darmite de băieţii kaviar, în plimbări printre plasele de rafie. Dacă liberalii aveau minte îi contrapuneau Gabrielei Firea pe Adriana Săftoiu, dar temerea că între ea şi Băsescu se va declanşa jihadul a dus la cea mai mare înfrângere din 1990 în Capitală. citeşte

În urmă cu patru ani, m-am întâlnit cu reprezentanţii Peluzei Sud. Tinerii furioşi şi liberi n-au dorit să susţină proiectul meu: mutarea ACS Recaş la Timişoara. Au fost foarte tranşanţi. Doreau să pornească din ultima ligă. Atunci le-am zis: “cum aş putea să cer bani de la consiliul local sau de la judeţ pentru o echipă din Municipiu?” Şi drumurile noastre s-au despărţit. Ei pe uliţele Leucuşeştilor, Bacovei, Racoviţei, prin noroaie şi terenuri virane, eu spre autostrăzile primei ligi. Cei şase lideri ai Druckeria erau amatori în conducerea unei instituţii. Le-am spus că timpul, ca la Marin Preda, nu are răbdare. Eram ferm hotărât că prin aducerea lui Daniel Stanciu şi a consacraţilor Gabriel Cânu, Ovidiu Popescu, Ianis Zicu, Nuno Claro să ne batem la titlu. citeşte

Autocraţii sunt pedepsiţi deobicei de istorie. Ei sunt puşi la zid. În lipsă. Sunt coborâţi de pe piedestal. Li se arată partea nevăzută.
În timpul regimurilor de autoritate, puţini sunt cei care le contestă măririle. Aceştia sunt dizidenţii, plăcuţi de viitorime şi laureaţi, uneori, chiar cu Nobel Prize. citeşte

Cât costă campania electorală, mă întreabă mulţi. Pentru a acoperi toate costurile de tv, outdoor şi online, minimum 1 milion de Euro de fiecare. Sunt cinci candidaţi vizibili: Ponta, Iohannis, Tăriceanu, Udrea, Macovei, restul sunt pierduţi în spaţiu. Deci vreo cinci milioane de euro, minimum. citeşte

Mulţi se întreabă de Klaus Iohannis, primarul de necontestat al Sibiului,  a acceptat să intre în lupta pentru putere chiar acum, după ce a refuzat de două ori funcţia de demnitar al statului? Constituţia României prevede, la articolul 105, că funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, deci neamţul este conştient că poate pierde funcţia de primar. Păi şi de ce a intrat în joc? citeşte

Cum să te realizezi în România?

În zadar pleacă românii pe coclauri. În România te poţi realiza dacă ai fost cadru de nădejde al structurilor de securitate. Uitaţi-vă la cariera fulminantă a unui fost ofiţer DIE. Întâmplător mă gândesc la Daniel Dăianu. Are 62 de ani şi eu un om fericit. A intrat în sistem în 1975 şi a plecat, chipurile, în 1978, după dezertarea lui Pacepa. Nu a ascuns niciodată că a fost ofiţer DIE. A omis mereu însă sî spună despre mama sa că era locotenent-colonel, iar tatăl,  colonel, ambii la Direcţia Securităţii Statului. citeşte

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, susţine că deplasarea ortacilor la Bucureşti în iunie 1990 s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu. Mai mult, el declară că garniturile de tren au fost puse la dispoziţia minerilor din ordinul lui Traian Băsescu. În calitatea sa de subsecretar de stat, Traian Băsescu îl avea în subordine pe Gheorghe Dobre, cel care l-a demis pe inginerul Mănuţiu, de la Regionala CFR Craiova, pentru că a încercat sa oprească garniturile de tren pline cu mineri în marşul forţat către capitală. Vasile Blaga era la acea dată proaspăt deputat FSN.  citeşte

O cucoană era profesoară de sat, când încă îi mai zâmbea Ceauşescu de pe perete. A încercat şi ea să intre în partid, dar nu a avut caracterizări bune. După căderea comunismului a plecat la Bucureşti să deretice, şi ea, prin casele boierilor de altă dată. Dădea destul de prost cu mopul, când nu dormea, mai trăgea cu urechea când mai spală şosetele copiiilor, calcă şi nu înţelegea limba stăpânilor.

citeşte

Lumea se înnoieşte. Dacă nu ar fi apărut internetul, n-aş mai fi publicat ediţia a ll-a a Manualului meu de campanie electorală, apărut încă din 2000. Comunicarea politică rămâne aceeaşi, doar instrumentele – ca şi oamenii – se schimbă. În cele 335 de pagini am încercat să aduc elemente noi pentru oamenii politici care vor să cunoască mai mult, să facă o politică democratică şi să dobândească putere. citeşte

Câteva virale electorale pentru vremuri de gripă politică

citeşte

Pactul de la Timişoara

Cu o zi înainte de meciul cu Ajax, suporterii lui Traian Băsescu s-au îmbrăcat în violet şi au ieşit la contra-manifestaţia din Piaţa Operei. Apelului la reconciliere, cum este Parteneratul, pentru Timişoara, semnat de Ciuhandu-Iohannis-Antonescu-Geaonă, în care pentru prima dată în istoria post-decembristă, un lider al stângii condamnă ororile trecutului, i se răspunde cu ieşiri în stradă. Sigur că intelectualii timişoreni de la Societatea Timişoara au tot dreptul să aibă opţiuni portocalii, dar ce s-a întâmplat în dupa-amiaza zilei de azi, mai mult pe Realitatea tv, decât în realitatea imediată, ne-au făcut să credem că cineva caută o provocare. Liderii locali ai PD-L s-au delimitat de acţiunile din stradă. Paul Prodana, şeful galeriei lui Poli Timişoara, a negat implicarea ultraşilor într-o dispută politică. Aproape de Operă se află o tarabă cu însemne violete. Probabil, spune el, manifestanţii au cumpărat de acolo trompete. “Niciun reprezentat al CVUCS nu a fost în Piaţă”, conchide el, într-o convorbire telefonică. Nici s-au înregistrat ciocniri între cele două tabere politice.
Ce să înţelegem? Cineva a căutat cu lumânarea un balamuc, chiar la Timişoara. La invitaţia primarului ţărănist, Gheorghe Ciuhandu, s-a semnat un document, în care ţărănistul a reuşit un lucru excepţional pentru oraş. Şefii principalelor partide parlamentare, care constituie la ora aceasta majoritatea parlamentară, împreună cu un posibil prim ministru, s-au obligat prin semnătură să susţină prevederile din Pactul pentru Timişoara:. Drumuri rapide, căi ferate, centura oraşului, o sală de sport, asta a obţinut primarul prin acordul semnat. În replică , necunoscătorii documentului, localnici fiind s-au împotrivit acţiunii vizionare, în beneficiul oraşului. Poate că Ciuhandu nu i-a informat pe cetăţeni, poate că băsescienii au căutat balamucul, cert e că folosirea simbolurilor sunt riscante în politică. Şi poate ar fi trebuit să ştie şi organizatorii evenimentului de susţinere a lui Geaonă, că în Timişoara există o puternică aversiune faţă de PSD. Cineva a greşit. Cineva a fost rău intenţionat. Campania continuă. Astă seară, vine apolitica Ajax, după care tragem cortina.