Am purtat un titlu de “glorie/ce face istorie” pe vârful Mohoru (2337 m), din Munţii Parâng, spre cel mai fascinant lac glaciar pe care l-am văzut vreodată. citeşte

În urmă cu patru ani, m-am întâlnit cu reprezentanţii Peluzei Sud. Tinerii furioşi şi liberi n-au dorit să susţină proiectul meu: mutarea ACS Recaş la Timişoara. Au fost foarte tranşanţi. Doreau să pornească din ultima ligă. Atunci le-am zis: “cum aş putea să cer bani de la consiliul local sau de la judeţ pentru o echipă din Municipiu?” Şi drumurile noastre s-au despărţit. Ei pe uliţele Leucuşeştilor, Bacovei, Racoviţei, prin noroaie şi terenuri virane, eu spre autostrăzile primei ligi. Cei şase lideri ai Druckeria erau amatori în conducerea unei instituţii. Le-am spus că timpul, ca la Marin Preda, nu are răbdare. Eram ferm hotărât că prin aducerea lui Daniel Stanciu şi a consacraţilor Gabriel Cânu, Ovidiu Popescu, Ianis Zicu, Nuno Claro să ne batem la titlu. citeşte

Băieţii în ghete readuc Timişoarei fierbinţeala de altădată din Divizia C. Acolo unde au evoluat Progresul, UMT, CFR şi multe echipe îndrăgite de localnici. Ce faine meciuri pe “Chefer”, la UMT, pe “Electrica”. Dar cât se mai pomeneşte încă de Obilici. Prin anii ’80 trupa din Sânmartinu Sârbesc a promovat în cel de-al treilea eșalon, după două baraje disputate în câte două manșe. Cum eșalonul de top al Timișului era împărțit pe atunci în două serii, „sârbii” au întâlnit mai întâi CSM Lugoj, formație pregătită la acea vreme de Jackie Ionescu. A fost 2-2 la Lugoj și 3-2 în returul de la Sânmartin. Apoi, la barajul de promovare în C, Obilici a dat peste campioana Mehedințiului, CS Vânju Mare, de care a trecut, de asemenea în dublă manșă, câștigând ambele dispute cu 1-0. Şi acum lumea îşi mai aduce aminte de “sârbii” Lui Gorduna. La Sâmnartin au jucat Adi Stoicov, Șuba, Naidin, devenite glorii ale fotbalului timişorean.

Dar oare mai ţine minte lumea că în 2006 după debutul fulminant al lui Gabriel Torje în prima ligă la doar 16 ani, fiind promovat de Hagi la Poli, în anul următor a coborât în groapă la CFR?

Tot la CFR ne-au delectat dimineţiile de duminică mari jucători. Derbiurile dintre Textila, Electromotor, UMT-CFR aduceau mai multă lume pe stadioane decât azi pe Concordia, Voluntari, Viitorul la un loc. Era vremea jocului bărbătesc, a ciocnirilor în forţă, a tibiilor troznite de peroneu, fără ca jucătorii să urle ca femeile la naştere. Pe atunci nu apăruseră tarantulele numite impresari. Nici vedetele nu erau aşa de mari. Chibiţii la “Porumbei” formau adevărate cluburi londoneze de dezbateri.

Unde se mai fac azi în România dezbateri ca la Golumbi?

Sigur că cele mai mari pasiuni în rândul druckerilor timișoreni le stârneau confruntările dintre Politehnica și CFR.

UMT-ul celor din Fabric a ajuns chiar pe prima scenă a fotbalului românesc.

Când lui Poli îi mergea prost, cele mai frumoase meciuri erau în Divizia C, acolo unde nu se prea aplica sfântul Regulament, unde trebuia să fii tare ca jucător să rezişti. Era specatocol. Nici nu ne durea inima pentru că nu ţineam nici cu una, nici cu alta. Ne oţăram la UTA. Exemplar.

Din fotbalul mare şi Liţă Dumitru a trecut prin Divizia C. Ca să nu-i mai amintesc pe Ion Almășan, Cosmin Bar, Florin Bătrânu, Tiberiu Lajos, Orlando Trandu, Gheorghe Marișescu, Florin Maxim, Alin Paleacu, Florian Călin, Sorin Vlaicu, Petru Săvoiu, Claudiu Balaci, Miroslav Giuchici, Octavian Popescu, Valentin Velcea, Alin Artimon, Chiritoiu Lucian,Marius Sașu, Dan Alexa, Florin Motroc , Cosmin Stan de la UMT.

Multora le-a priit jocul la “oase”.

Acum FRF cere divizionarelor C mulţi tineri. Să-i vedem în ghete. Băieţi în ghete aveţi viitorul în faţă.

Dau meciul ASU Poli – Voinţa Lupac pe Camareta Regală. Prima repriză nu m-a mulţumit. Nici transmisia din avion a Radio Timişoara, nici evoluţia jucătorilor echipei mele de suflet, nu m-au ţinut acasă. Am zis să-i văd pe tinerii care m-au încântat mai demult la Palat. Vlad Vizireanu scoate beţigaşul. Sherezada lui Rimsky nu mă scoate din gândurile violete. Lorena, colega mea de stal, tuşeşte. O simandicoasă se uită urât. Filmează. Mă întreb dacă încarcă pe youtube. Zâmbesc. Uit şi de umbrela lăsată la Galeron. Ştefan Horvath scârţâie arcuşul, dar în buzunar îmi vibrează telefonul. 3-1. Îmi scrie frate-miu. La pauza dintre părţi, lumea aplaudă. Ne mirăm de ce. Dau pe canalul video al Radio Timişoara. Ascult corul tribunelor. Închid să nu supăr.  Sub bagheta dirijorului, Concertul pentru vioară şi orchestră a lui Ceaikovski e superb, dar ce se întâmplă pe “Ştiinţa” e magnific. 5-1. citeşte

Poli a pornit de jos şi trebuie ajutată.

În 14 noiembrie 2012, împreună cu poetul George Lână, voi organiza la Muzeul Naţional al Literaturii Române, o Serată bănăţeană.

Vor fi invitaţi cele mai importante personalităţi timişorene care locuiesc sau lucrează în Bucureşti. Cu acest prilej, vom strânge bani pentru ASU Poli. citeşte