Nu am crezut niciun moment că Andrei Chiliman e vinovat. Îl cunosc de prea mult timp. A fost şi rămâne unul dintre puţinii nobili autentici.

Andrei Chiliman provine dintr-o familie de burghezi ai Bucureştiului. Chilimanii se trag din Dolj şi au fost atestaţi ca oameni liberi de pe vremea lui Mihai Viteazul. Pe la sfârşitul secolului XIX, străbunicul său era funcţionar la Prefectura şi Primăria Craiova.

Bunicul, militar de carieră, s-a căsătorit în 1910 cu o fată care descindea dintr-o familie de boieri din Dolj şi Gorj. După căsătorie cei doi şi-au luat o casă în Bucureşti.

Tatăl lui Andrei Ciliman, Marian Chiliman, născut în 1914, avea să devină un cunoscut neurolog. Mama, Viorica Octavia, provine dintr-o familie de burghezi, iar bunicul pe linie maternă era un cunoscut avocat, preşedinte şi vicepreşedinte al baroului Bucureşti.

Am cunoscut-o pe mama sa. O adevărată doamnă din apusele vremuri.

Soţia sa, Alexandra Chiliman, provine din familia Juvara, cu rădăcini vechi în boierimea mare moldovenească, pe linie maternă fiind înrudită cu Ştefan cel Mare şi Alexandru Ioan Cuza. Tatăl ei, Ion Juvara, a fost unul dintre cei mai mari chirurgi români de la Spitalul Cantacuzino.

Familia Chiliman este una dintre puţinele familii care nu s-a îmbogăţit peste noapte. Averea lor le conferă stabilitate şi o viaţă lipsită de griji. De ce ar fi avut nevoie de umila şpagă de 30.000 de lei?

Andrei Chiliman nu cred că a luat şperţ în Primărie. Nici el, nici colaboratorii săi. Magistraţii Înalţii Curţi de Justiţie şi de Casaţie au refuzat, vineri seara, cererea procurorilor DNA de arestare a lui, dar şi a celorlalte trei colaboratori, luaţi ca-n filmele de gangsteri. Cei patru sun puşi sub control judiciar, adică nu au voie să ia legătura cu martori sau urmăriţi penali. Anularea cererii de arestare de către judecătorii Înaltei Curţi reprezintă o  palmă pentru procurori! citeşte

Ponta e cu-n picior în groapă. IdioÅ£ii utili pontează în cor prohodul. Schimbarea agiului, bucuria spahiului. Marile victorii lasă gropi pline de cruci. Eroii anonimi rânjesc sub vrej de rostopască. Bască, măsii! Norodul, tagma jefuitorilor, nerozi sunt încă. Culai Tănase se bucură când vede prin bou-tv zăngănitul de cătuÅŸe. Chiar dacă nu-l cunoaÅŸte pe Patriotescu, profroru’, în mintea lui furtună iaste, chiar dacă are gol în traiste. ÃŽn numele aminului schimbării, noii profeÅ£i se bucură de sutienele rupte ÅŸi de vajnicii portdrapelarzi.  Armatele de luptă se recrutează dintre vajnicii luptători cu ÅŸaorma. Åžaormarzii par perfecÅ£i pentru gălăgioÅŸii noi înstăpâniÅ£i. citeÅŸte

Dau meciul ASU Poli – VoinÅ£a Lupac pe Camareta Regală. Prima repriză nu m-a mulÅ£umit. Nici transmisia din avion a Radio TimiÅŸoara, nici evoluÅ£ia jucătorilor echipei mele de suflet, nu m-au Å£inut acasă. Am zis să-i văd pe tinerii care m-au încântat mai demult la Palat. Vlad Vizireanu scoate beÅ£igaÅŸul. Sherezada lui Rimsky nu mă scoate din gândurile violete. Lorena, colega mea de stal, tuÅŸeÅŸte. O simandicoasă se uită urât. Filmează. Mă întreb dacă încarcă pe youtube. Zâmbesc. Uit ÅŸi de umbrela lăsată la Galeron. Åžtefan Horvath scârţâie arcuÅŸul, dar în buzunar îmi vibrează telefonul. 3-1. ÃŽmi scrie frate-miu. La pauza dintre părÅ£i, lumea aplaudă. Ne mirăm de ce. Dau pe canalul video al Radio TimiÅŸoara. Ascult corul tribunelor. ÃŽnchid să nu supăr.  Sub bagheta dirijorului, Concertul pentru vioară ÅŸi orchestră a lui Ceaikovski e superb, dar ce se întâmplă pe “ÅžtiinÅ£a” e magnific. 5-1. citeÅŸte