Ponta e cu-n picior în groapă. Idioţii utili pontează în cor prohodul. Schimbarea agiului, bucuria spahiului. Marile victorii lasă gropi pline de cruci. Eroii anonimi rânjesc sub vrej de rostopască. Bască, măsii! Norodul, tagma jefuitorilor, nerozi sunt încă. Culai Tănase se bucură când vede prin bou-tv zăngănitul de cătuşe. Chiar dacă nu-l cunoaşte pe Patriotescu, profroru’, în mintea lui furtună iaste, chiar dacă are gol în traiste. În numele aminului schimbării, noii profeţi se bucură de sutienele rupte şi de vajnicii portdrapelarzi. Armatele de luptă se recrutează dintre vajnicii luptători cu şaorma. Şaormarzii par perfecţi pentru gălăgioşii noi înstăpâniţi.
În timp ce amărăşteanul stă cu vigilenţa leoarbă, noul stăpân îşi face cazemata cu aceleaşi gărzi pretoriene. Uşor, uşor se calibrează după orificiul diktat de sistem. Salvatorul este aşteptat precum Mesia de către mulţimile bovine. Binele căzut din politic-cloud-ul, precum para mălăiaţă în gura flămândă, este aşteptat de netoţi în veşminte de sărbătoare. Lui, celui mare, coborât pe valul speranţei, i se îngăduie orice. Chiar să-şi scoată minijupele la braţoletă. Nu ştie că Idolul nu s-a dus la Miami în vacanţă, doar în tabără de instructaj.
De la idiotul util, la prostul convenabil
Pe cei care-şi aşteaptă binele de la stăpânire îi poţi culege din pelerinajele de la moaşte sau dintre spectatorii Antenei 3. Revoltaţii nu au îndoieli, doar certitudini. Ei le ştiu pe toate. Îşi umezesc ochii de iubire şi-şi înnegresc tâmplele de sudalme, atunci când idolul cade în dizgraţie.
La orice prăbuşire de regim, astfel de oameni sunt în extaz. Arhanghelii schimbării îi duc cu zăhărelul. Pentru ei mierea curge în şuvoaie. Chiar virtual. Nu contează că regimul îşi schimbă doar feţele de masă. Naivii nu ştiu să caute golurile din CV-uri şi urmele de la chipiu din spatele binecuvântătorilor. Orice mătrăgună e bălaie, dacă a venit cu valul livoluţiei. Însufleţit în duh şi înarmat în spirit, el – luptătorul de internet şi bombardierul de crâşmă – se bate pentru marele logofăt. Ce-i mai place sositului pe paddle surf din spuma mării să fie lins…
Schimbarea stăpânilor sună ca-n poveştile Ecaterinei cea Mare, căreia i se construiau Hollywood-uri de carton rusesc în calea măreţiei sale triumfale. Norodul cădea şi săruta şinele binelui. Numai că nimfomana nemţoaică a cam schimbat faţa Rusiei obosite.
Mă tot mir cât de proşti mai sun unii care se bucură de trecerea la Euro. Oare hirotonitul întru leu şi doi bani nu ştie că leafa lui va fi de două sute de euro şi un kil de lapte doi euro?
Dacă ies cu şerveţelul de 500 de lei în lumea pestriţă risc să fiu jefuit. O lume nebun de credulă bagă totul în jeb.
Câţi proşti trebuie adunaţi să se pună de o masă critică?
Taguri: binele, binele. catuse, caderea lui Ponta, dna, garda pretoriana, procurorul patriotescu, schimbarea, trecerea la euro
