Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos

şi clonţul ei mare cât veacul,

trăncăneşte despre moarte şi viaţă

puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

 

Deşertăciune şi vânt în miezul din vânt,

Întunericul se cuibărea în inima întunericului

şi plinul era descojit de culoare şi umbră.

 

Dar ce a fost mai întâi?

 

Haosul a zămislit lumea

(continuă înţeleapta

Clănţănitoare ce depăşise de mult borna mileniului)

 

A apărut creaţia, căldura, dragostea,

repetă ea, ca o predică de amvon.

Dar ce ştim noi, tinere cu aspenger, ce a fost de dinaintea zeilor?

Se spune că viaţa,

dar dincolo de poartă?

 

Era particula lui Dumnezeu.

 

Dar dinainte de Zeu?

 

Mai dă-mi un mi bemol că sună lumina.

Căzută diafan, catifeaua pătătă de lapte

seamănă a Marc Chagall.

Cine a adus apa, puterea şi viaţa, dacă nu El?

Tainele-s cu cifru, cheia-i la stăpânire.

 

 

Vulturoaica, degrabă, îl giugiuli,

lăstunul nu se-mpotrivi.

De mult voia să îi soarbă bătrânei nemurirea

din limba-i de humă

singurătatea e fiere

şi se iubiră pe nesăturate

din urmă, să nu-i ajungă

pătratul luminii.

Gheara încovoiată 

Într-o pauză de levitaţie, lăstunul, jumulit, continuă:

Creatorul e dincolo de-nţelesurile Ordinii mondiale, doamnă!

Căldura spirituală leagă şi dezleagă ce a legat, odată, iubirea

Dragostea?

Energia vie!

Asta-i mâncarea Zeilor, o simţi acum în tine,

ştiu toţi înţelepţii

turiştii văd cripte, priamide, osuare,

dar nu pricep simboluri.

 

Puiul de lăstun e tare istovit.

Stropul de plăcere stafidi dialogul,

respiraţia-i gravă ca do-ul de jos,

suspinul impune pauze vorbirii.

Medi desenează Căi Lactee.

Prin gheara încovoiată,

picură stropi din Perseide.

din volumul (Medi, cu ochiul sticlos, Brumar, 2013)

 

 

 

 

 

 

Taguri: , , , , ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.