Procesul Lewandowski s-a închis. Verdict: port ilegal de tricolor. Ăsta e blestemul mutării fotbalului din Oradea, Arad şi Timişoara la Afumaţi, Chitila, Baloteşti.

Pe vremuri nemţi şi unguri din vestul Regatului românesc duceau tricolorul pe Conte Verde. Dar pe atunci nimeni nu contesta supremaţia vestului de lorzi. citeşte

În seara asta, după victoria lui ASU Poli la Craiova, în Timişoara se dăstupă uiegile, doar unul ce-nvârte marvele Becicerecului şi a lui Rusu casă e pus pe potcă. Are un cune la bobric, obrazu-i covăsât. citeşte

Trupa de pitici de pe strada Someşului avea o lobdă de piele cu şireturi. Băieţii jucau zilnic fotbal pe stradă. Au spart odată două geamuri ale casei mătuşii Clara. A venit geamgiul, năimit de părinţi, şi a adus într-un cadru de lemn două sticle groase de la Atelierul Oglinda. Viaţa şi-a reluat cursul. Copiii jucau în Adidaşi originali, pentru că fabrica era alături. Treningurile lor erau mereu curate. Aveau şepci albe şi tricouri violete. Îşi spuneau “piticii lui Poli.” citeşte

Fostul sprinter ganez, Kenny Andam, azi manager al mai multor fonduri de investiţii americane, vrea să ia în căsătorie sârca lui Robu, urâtă, dar cu dotă. citeşte

Unii ascultă colinde, alţii corul ultraşilor. Chestiune de semantică muzicală. Dar e totuna.
Din bătrâni a rămas obiceiul de a umbla cu capra, cu ursul. Piţărăii sunt primii vestitori ai naşterii Domnului. Ultraşii, ai spiritului colectiv. citeşte

“Poli, Akbar!” Vi se pare. Nu e invazia refugiaţilor, ci marşul “…spre victorii” al unor druckeri, ce nu-s faliţi. Îşi ţin echipa sus cu propriile forţe. Aduc bani de acasă şi caută sponsori pentru “cei mai frumosi ani care vor veni“. Oh, “mizerabilii” i-au luat pruna din gură lui Victor Hugo, de parcă-i uiagă, ho! Janvaljanii moderni cutreieră ţara. A fi drojdier cu patalama, nu-i totuna, cu a fi Ceacea Nima în Curtea de Co(n)rturi, plângând că ‘Nentu Văcăroix nu mai dă voie la bani publici la asociaţiile sportive. Sigur e o nedreptate. Dar cine să facă revoluţie? Ce se întâmplă la Timişoara e de-a dreptul contrarevoluţie. Pensionarii se văicăre că nu-s bani de Acese, că baschetul e pe dricală, la rugby n-o să mai fie firfirei, nici de salarii. Nefiind rob de-a lui Robu, primarele cu pleata mai lungă decât coada la turnicheţi, zic că nu-i drept. Păi cum să ia dumnealui vreo 800 de Euro salariu, el care administrează un buget local de aproape 400 de milioane de Euro, iar Flocea de zece ori mai mult? Dreptu-i? Nu-i drept. citeşte

În urmă cu 25 de ani eram un om în mulţime. De la Balconul Operei din Timişoara, George Şerban citea “Proclamaţia de la Timişoara.” Toate speranţele noastre erau cuprinse în paragrafe simple. Revoluţia română avea în sfârşit un program. Românii nu ne-au înţeles. Ne-au insultat, ne-au stigmatizat şi ne-au izolat. Noi voiam Vestul, ei doreau altceva. Cine a biruit în meciul dintre est şi vest? citeşte

citeşte