femeie, cu denunţuri

scrijelite pe beţe de cort,

adu-i ruşinaţi în lanţuri,

citeşte

Când zborul
are linia
melodică
a șoaptei,

pricepi
că lipsa
formei
e un repaus.

Mă-ntrebi cum se pregăteşte pasca?

Simplu. Drojdia o strecori în laptele-ndulcit.

Iei făină cât să umpli basca,

freci unt cu zahăr şi frămânţi smucit.
citeşte

Cititul feţei e o lectură obsesivă

există chipuri care se arată

şi chipuri care fug

n-ai cum să prinzi nici masca, nici diferenţa

între cei care par şi cei care sunt.

citeşte

A la révolution magyare:
une riposte de café du commerce.
Quand Imre Nagy fut tué à Snagov,
vous, grands intellectuels en dévénir,
vous ameniez vos admiratrices sur le lac et,
pauvres barbiers,
siffliez dans une tige de jonc
des paroles anodines.
A l’invasion de la Tchécoslovaquie,
courbés sous le balcon
dans lequel Ceausescu mimait la désoviétisation,
vous aves applaudi,
comme vous saviez si bien le faire. citeşte

Sunt sigur că am venit pe lume târziu

trebuia să fiu atunci, în gară la Sinaia,

să le împotrivesc  artileria mea de brazi

– care nu se frâng niciodată –

sovieticilor din comânduire

când  i-au dictat, lui, Regelui,

paşli. citeşte

Bobocilor, / înfrigurarea, / fuior de mătase, / le ţese înmugurirea, / oare gardianul iarnă să fi decupat / rânjetul soacrei / din cripta veseliei veşnice de la Săpânţa?

<… Cum să mai pot viețui ca-nainte/ când tancurile noastre, ca niște rindele, / ne rașchetează toate speranțele?/ Mai pot fi acum ale tale, ale mele?/ Mai înaine să crăp, mai înainte/ de-a fi ștampilat nu știu cum,/ o rugăminte mai am, o rugăminte,/ pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum./ Peste mormântu-mi, fără de bocete,/ să scrie simplu și-adevărat: / Aici zace poetul rus Evtușenko,/ la Praga-de tancuri rusești sfârtecat!>

din volumul:

Evgheni Evtusenko – Porumbelul din Santiago şi alte poeme

Mulţumiri traducătorului Ştefan Dimitriu.

Cine  i-a trimis la crematoriu cenuşa?

gropile comune n-au gard şi nici cadastru

pentru cei care au dat riposta piepturilor goale

răpăitului de gloanţe?

cine ridică altarul de jertfă?

fiind parte din el, viţa de vie din porţile împărăţiei

în manuale, n-au nume,

doar prin cătune

întâmplările ne privesc

pâlpâie într-o rână

cabotinele lor plăcuţe de străzi

rânjeşte rugina în ele,

deci sunt nimeni. citeşte

Oraşul meu, primul cu tramvai,

tras de cai,

primul cu evlectrică,

primul cu trei teatre,

român, german, maghiar,

primul cu trafic fluvial,

autor de revoluţii însângerate

din Evropa,

de se mirau încoronatele făpturi,

înaripate,

în duh şi clasamente,

primul a uitat că Mercy era un feldmareşal,

în saloane  dădea petreceri dansante,

cu generali şi fiice de servitori,

prin palate dicasteriale,

imperiale aduceri aminte,

se cânta ciardaş,

în contzert maister,

şi podurile erau podiumuri

de petreceri galante,

iar Beethoven îi scria în solfegii

Johannei mutate în cripta Piariştilor,

prima dintre iubirile fiului

lui Johann,

de i s-a umplut urechea de repaus,

prima descălecare a coloniştilor din Ulm. citeşte