Cine i-a trimis la crematoriu cenuşa?
gropile comune n-au gard şi nici cadastru
pentru cei care au dat riposta piepturilor goale
răpăitului de gloanţe?
cine ridică altarul de jertfă?
fiind parte din el, viţa de vie din porţile împărăţiei
în manuale, n-au nume,
doar prin cătune
întâmplările ne privesc
pâlpâie într-o rână
cabotinele lor plăcuţe de străzi
rânjeşte rugina în ele,
deci sunt nimeni.
Cine a fost judecat, de n-o fi cu bănat?
Măritului împărat i s-au terminat în gâtlej toate vocalele
cu vervă războinică mârâie în ventriloc consoanele din martiriul nostru
şi expiră ciudat.
Cine-i vinovat pentru sângele vărsat?
a închegat muşuroaie
criminalii pledează nevinovat
corbii ciugulesc din bogatele leşuri.
Pe moşiile bunicilor s-au ridicat agrare-zucker-uri
de unde solarii? Tarabe
manageriate de ei, demolatorii conacelor
seamănă ploaia şi pulberea
ieri ne-au asigurat moartea, acum asigură viaţa
merg până în pânzele albe
să trăim mai bine când nu vom mai fi
acum sunt păziţi în turnuri multinaţionale
de security-guard
gard viu pentru palatele cu pitici
de Luly-boys, în redingote, pe posturi de control
pe ei nimeni nu-i întreabă de ce-au parcat ditamai carul cu boi,
în chip de gipan,
pe rondul de flori.
Cine sunt brigadierii-procurori care ne-au arestat memoria?
la Sighet, Gherla, Aiud, Periprava,
şi ne-au ucis bărbaţii de stat?
Departe în timp
eu stau ca blegul cu principii şi număr în afişele lor
minciuna, bogăţia şi pleava.
Cine e vinovat că în Decembrie nu le-am pus pielea pe băţ?
că i-am lăsat să se ascundă, o vreme, ca şobolanii
apoi au ţâşnit din gunoi să ne zidească pe noi
în Ordonanţele lor şi campanii.
Cine sunt cei care vând prin anticuri
tablouri, triptice, juvaieruri
din casele boiereşti
şi scot la mezat pe net
cărţile din biblioteca regală
pentru cornete cu seminţe sau ouă
şi apoi merg la Palat
să ceară Suveranului
bani pe jaf, pe hoţie
scotocesc în taină chimir de chimir şi buzunare ţigăneşti
în vreme ce trece suveran şi nepedepsit hoţul cel mare.
Mai ridică cineva pălăria
în calea brătienilor, cantacuzinilor,
movileştilor, buzeştilor, grădiştenilor
-umbre sau rude de sânge-
când titlurile nobiliare se vând
prin târguri, la preţ de diplome universitare?
Cine?
Cine achită nota de plată?
Cine şi când?
Cine şi când?
Cine şi când?
Cine ne mai sapă mormântul încă o dată?
Nu scoate moartea pe nimeni din rând.
Din volumul: Ţigara unui viitor de paie
Taguri: 1989 17 decembrie, balconul operei, chitac, corint, ctanculescu, Ion Monoran, iosif costinas, opera, piata operei, revolutie timisoara, tigara unui viitor de paie., tokes laszlo, tramvaie, ziarul Timisoara
