Cititul feţei e o lectură obsesivă

există chipuri care se arată

şi chipuri care fug

n-ai cum să prinzi nici masca, nici diferenţa

între cei care par şi cei care sunt.

citeşte

Vineri, tipografia m-a fericit cu primele exemplare din noua mea carte ANATOMIA SUCCESULUI, de vorbă Dorin Sarafoleanu. Este cea de-a opta din cariera mea publicistică.

Ca doi bănăţeni, hoavări pe deasupra, am stat la givan cam o lună şi jumătate. Am corectat, revizuit, adnotat întâmplări reuşite din viaţă. citeşte

Pe vremea bon-mariage-ului dintre Robul lui Dumnezeu, Nicolae Robu şi Roaba sa, duduia pesedistă, se concepea în eprubetele din rastelul politic al vestului o arătare. După câteva luni de cântece şi descântece a apărut imaturul proiect de viaţă cu nume de damigeană. Cocoloşit şi intubat, hrănit artificial şi botezat într-o biserică de ziua a noua, ţinut în feşe scumpe, mângâiat cu arginţi din visteriile publice, întruchiparea festivă a ideii de viaţă s-a prăpădit. V-am prevenit. ACS Recaş e un avorton politic. citeşte

Întodeauna mă grăbesc să ajung la Timişoara, Viena sau Budapesta. Dar ceva mă face mereu să mă opresc la Lugoj, la întoarcere. Micul burg al lui Bella Lugosi, Brediceanu şi al atâtor artişti de legendă mă atrage ca un magnet din Macondo. Deşi nu a fost încă literaturizat de un scriitor de geniu ca Marquez, este locul în care sufletul cărţilor mele e ţinut în palme de îngeri alb-violeţi. Simona Avram, Cristian Ghinea, Ela Iakab, Adriana Weimer, Henrieta Szabo, prieteni dragi mie, mă răsfaţă mereu, deşi nu le-am cântat niciodată: “N-am venit la voi la şură, Anooo lugojano, / să mă uit pe sun căciulă, anoooo lugojano. ” Le păstrez amintiri generoase prea de grabă ridicaţilor la cer, Constantin Mircea Buiciuc, Ioan Ardeleanu, distinşi oameni de cultură care mi-au susţinut începuturile literare.

Mi-am sădit în grădina bucureşteană o “ghindă” de Paulownia, Arborele Printesei, de lângă English Pub-ul lugojan pentru a aduce ceva din muzicalitatea locului. Acest arbore, care devine un spectacol de flori primăvara, cu mugurii săi moi de catifea care se deschid într-o  floare mare  sub formă de trompetă de culoare violet şi umple aerul cu un parfum dulce, îmi va aminti în fiecare Paşte de prinţesele lugojene, doar dacă se va prinde în solul bucureştean.

Mă rog să rodească.

În Ajunul Paştelui, am fost invitatul Cameliei Csiki la emisiunea “Ora regelui,” unde am încercat să explic de ce nu avem încă Regele pe tron.

Pentru cei care nu au urmărit emisiunea, o pot face aici!

Dacă vreţi să înţelegeţi de ce nu avem încă Regele pe tron, urmăriţi sâmbătă, ora 13:00, “Ora regelui.” Voi fi invitatul Cameliei Csiki.
Voi dezvălui în premieră elemente din planul lui Corneliu Coposu, privind restauraţia. De ce nu s-au ţinut de legământ unii politicieni? Vorbim în timpul emisiunii.

Pentru că nu prin statura fizică şi-a depăşit semenii, pentru că a luat în suveranitate principile moralei creştine în vremurile ateismului de stat, pentru că nu şi-a negociat niciodată principiile, pentru că nu a abdicat de la crezul său monarhic, pentru că prin viziune şi-a întrecut semenii, aflaţi în stadiul junioratului politic, pentru că s-a sacrificat pe sine în numele unui ideal, când alţii făceau compromisurile supravieţuirii, pentru că a iertat, dar nu a uitat, pentru că nu a avut duşmani, decât adversari, pentru că bunătatea lui era fără egal, pentru că a fost dispus să-şi apere torţionarii în cazul unor procese, nu în ultimul rând pentru postura sa aristocratică, Petre Ţuţea l-a ridicat la rangul de SENIOR, de unde nimeni nu l-a mai detronat. citeşte

Pe unde merge, Atilla Korodi, ministrul mediului, turuie ca moara stricată numai despre Roşia Montană. Că nu există cadrul legal, că proiectul nu e o oportunitate, că nu există norme metodologice, că îi e frică de cianură, că există timp, că râurile, ramurile nu bat în geamurile de sus ale instituţiei. Acolo, unde Ladislau Borbelyi a bevut o cafea cu eco-teroriştii de la Greenpeace Ungaria.  Adevărul că ungurul a dezvoltat o obsesie. Şi se comportă nevrotic. citeşte

Aflu cu nes(u)pusă bucurie că Muri va fi onorat cu titlul e cetăţean de onoare al Clujului. În cinstea sa se dă şi un bal la teatrul Naţional. Nu-l lăsaţi pe Muri să consume tot cocktail-ul ( obişnuitul lui amestec de pălincă şi bere sau vin)!. Voi fi cu sufletul alături de bunii mei prieteni din Cluj.

În fotografie, mi-s eu alături de Tavi Hoandră şi întitulatul Mureşan, cu ocazia lansării cărţii mele de versuri “Ţigara unui viitor de paie“, la Klausenburg în 2012.

Florenţa rămâne cea mai bună destinaţie pentru o terapie de artă şi cultură. Unii îşi petrec week-end-urile pe străzile oraşelor protestând, alţii încearcă să pătrundă tainele unei citadele mari cât istoria Europei.

Atena renaşterii e la doar două ore de zbor de Bucureşti. O recomand nu numai ca pe un city-break de ocazie. E pur şi simplu o lecţie de istorie vie.  citeşte

Cred că am depăşit limita suportabilului. Peste o sută de injurii pe zi. Celor care mă acuză şi mă jignesc le aduc aminte că nu am făcut niciodată jurnalistică de birou, că am stat în 13-15 iunie 1990 pe străzi alături de mineri, am scris la patru ziare atunci, am realizat prima mea corespondenţă la BBC World Wide live, la doar câteva zile am fost primul ziarist român  care a coborât în şut la Lonea, după ce Miron Cozma m-a ameninţat, am suferit, dar am crezut că şi minerii sunt oameni. Şi ei pot fi manipulaţi. Mergeţi şi căutaţi prin arhivele ziarelor şi atunci veniţi să aruncaţi blamul asupra mea. citeşte