Pentru că nu prin statura fizică şi-a depăşit semenii, pentru că a luat în suveranitate principile moralei creştine în vremurile ateismului de stat, pentru că nu şi-a negociat niciodată principiile, pentru că nu a abdicat de la crezul său monarhic, pentru că prin viziune şi-a întrecut semenii, aflaţi în stadiul junioratului politic, pentru că s-a sacrificat pe sine în numele unui ideal, când alţii făceau compromisurile supravieţuirii, pentru că a iertat, dar nu a uitat, pentru că nu a avut duşmani, decât adversari, pentru că bunătatea lui era fără egal, pentru că a fost dispus să-şi apere torţionarii în cazul unor procese, nu în ultimul rând pentru postura sa aristocratică, Petre Ţuţea l-a ridicat la rangul de SENIOR, de unde nimeni nu l-a mai detronat. citeşte

„S-au petrecut multe întåmplări aberante imediat după revoluţie. Într-o zi, la sediul PNŢ, secretara mă anunţă că aşteaptă Vadim Tudor. L-am primit în birou, şi Vadim Tudor mi-a spus: «Domnule Coposu, am venit să mă salvaţi». «Ce să salvez din dumneata?» «Sunt muritor de foame. Nevastă-mea m-a dat afară din casă şi a intentat acţiune de divorţ.» citeşte