„S-au petrecut multe întåmplări aberante imediat după revoluţie. Într-o zi, la sediul PNŢ, secretara mă anunţă că aşteaptă Vadim Tudor. L-am primit în birou, şi Vadim Tudor mi-a spus: «Domnule Coposu, am venit să mă salvaţi». «Ce să salvez din dumneata?» «Sunt muritor de foame. Nevastă-mea m-a dat afară din casă şi a intentat acţiune de divorţ.» citeşte

Pe actualul teritoriu al României de azi, băştinaşii nu au avut o civilizaţie a aurului. Străinii au preţuit  mai mult decât ei metalul preţios.  Puţină istorie nu strică şi luptătorilor care şi-au făcut o temă obsesivă împotriva proiectului de la Roşia Montană.  Ei ecologizează cu tasta de comp şi cu verva brigadierului de la Popeşti-Leordeni printre chaturi şi alte acareturi din balcon. citeşte

Faptul că Traian Băsescu insistă să-l atace pe Regele Mihai şi la venerabila vârstă de 90 de ani, că îi ironizează familia, într-un moment când altele ar fi problemele ţării, că principalii săi consilieri amplifică tema, nu o reduc, mă determină să cred că nimic nu e întâmplător. citeşte

Toamna anului1995. O vreme politică de plumb. Ion Iliescu părea de neclintit. Festivalul George Enescu, la a nu ştiu câta ediţie, era  evident patronat de el, “escu-ul”de care voiam să ne scăpăm. La concertul de gală, Yehudi Menuhin. Contemporanii mei îşi amintesc vremurile, disperările, poate şi frustrările intelectualilor de atunci. Lucram la “România liberă”. Cu o zi înainte de mult aşteptatul său concert, Principesa Margareta ne-a facilitat, mie şi Roxanei Iordache, o întâlnire privată cu maestrul care a pus în acorduri regale inegalabila operă enesciană. citeşte