În timp ce încercam să prind pe canalul 5 din Deltă, precum Santiago, peştele cel mare, fără să ştiu că din facebook răsună vestea cea mare a arestării văranului, purtam boxerii “Felix the cat”. Nu am premeditat nimic. Vă jur.  Nu m-am bucurat. M-am întristat. Ajuns printr-un simplu ciocan de tribunal din tarabostes în comatii, vieţaşul Dan Voiculescu a întârziat la locul de “ispăşire a faptei” cu 24 de ani întârziere. Dacă nu ne-am fi înfrânt ca popor în Duminica Orbului şi nu am fi pus rânjetul dorsal pe post prezidenţial, astăzi România nu era a lor. Ci a noastră. citeşte

Hey, last lost generation!

Ești hipster? Deci, exiști. Când domnii umblă la costum și cravată, tu spargi canoanele vestimentare. Porți țoale rupte, de parcă ai fi scos proaspăt din gunoi. Pui pe nări ocheți, tip libelulă, când lumea fină poartă ochelari cu lentile progresive. Știu, vrei să fii altfel. Ești salvator de profesie. Așa cum brigadierii politburo-ului, îmbrăcați în uniforme și cu băști, au scos-o pe străbunica mea  din casă – în crucea nop ții – și au plimbat-o legată la ochi în pobede negre, zicând că o duc în Siberia, tu azi o arzi ”cool” la proteste, ca nou comisar al revoluției.

La fel ca ei, cozile de topor ale Moscovei, în numele poporului. Îți mărturisesc că străbunica mea nu a fost ca ei. De aia a fost pusă sub acuzare. Avea mii de lanțe de pământ, câteva sute de animale și nu convenea regimului de ocupație, pe motiv că  era chiabură.

citeşte

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, susţine că deplasarea ortacilor la Bucureşti în iunie 1990 s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu. Mai mult, el declară că garniturile de tren au fost puse la dispoziţia minerilor din ordinul lui Traian Băsescu. În calitatea sa de subsecretar de stat, Traian Băsescu îl avea în subordine pe Gheorghe Dobre, cel care l-a demis pe inginerul Mănuţiu, de la Regionala CFR Craiova, pentru că a încercat sa oprească garniturile de tren pline cu mineri în marşul forţat către capitală. Vasile Blaga era la acea dată proaspăt deputat FSN.  citeşte

În ziua primei sărbătoriri a Zilei Unirii într-o Românie liberă, iarna a coborât mai rapid în termometre. 1 decembrie 1990. Era un frig cu ciucuri de gheaţă. Ţi se strepezeau dinţii. Aşa un îngheţ de spaimă. Am fost la Alba Iulia împreună cu Bogdan Herţog şi divizia lui de reporteri ai Radio Timişoara. Intram să ne încălzim în car şi ieşeam să urmărim ciudata desfăşurare a “Vetrei Româneşti,” o organizaţie creată în laboratoarele puterii pentru a se opune UDMR. Încă de dimineaţă simţeam că mulţi nu au venit cu gânduri de ultraj naţionalist. Puzderia de pancarte ne obosea. Parcă erau mai multe decât tricoloruri. În mijlocul grupurilor venite de peste tot din ţară, fel de fel de agitatori vorbeau despre “cei care nu au mâncat salam cu soia”, despre “Corneliu Coposu care punea botniţe ţăranilor să nu mănânce struguri, pe vremea când era moşier”. Nimic despre moartea fruntaşilor ţărănişti la Gherla, la Periprava, la Canal. Ură şi paltoane negre. Extrem de lucioase, în contrast, cuşmele ţărăneşti ţuguiau mirări subiective.

“Stăpânirile şi domniile sunt vremelnice. Naţiunile vrednice, sunt eterne.”

citeşte

La vârsta de 36 de ani am publicat atât eu cât şi el două cărţi sportive. Furia, considerat primul roman sportiv după revoluţie, a apărut în 2004 la Humanitas sub semnătura mea. Atunci, eu m-am mulţumit cu patronajul arenei timişorene, lansarea volumului făcându-se pe stadionul Dan Păltinişanu, în faţa a peste 40.000 de spectatori, la un meci Poli-Juve. citeşte

Traseistul politic Cristian Diaconescu ne bate obrazul de Anul Nou. Nu direct, ci pe blogul său. Că, vezi Doamne, nu ne-am adus aminte noi, media, şi mai apoi politicienii de cei cinci ani de la intrarea în UE.

Poate ar trebui să-i fie ruşine lui, fostului pesedist, pentru că a trădat partidul care, din judecător de cămin cultural şi inspector la justiţie, l-a ridicat sus, sus în ierarhie, sus, direct în postul de ministru. Şi asta după ce zece ani a fost ţinut în funcţii diplomatice călduţe, oseceiste, de protectorii săi de atunci, Năstase şi Iliescu.

continuare: Cotidianul.ro