La vârsta de 36 de ani am publicat atât eu cât şi el două cărţi sportive. Furia, considerat primul roman sportiv după revoluţie, a apărut în 2004 la Humanitas sub semnătura mea. Atunci, eu m-am mulţumit cu patronajul arenei timişorene, lansarea volumului făcându-se pe stadionul Dan Păltinişanu, în faţa a peste 40.000 de spectatori, la un meci Poli-Juve. Ionuţ Vulpescu a lansat recent la Librăria Bastilia “Din ţara în care stânga e Cârţu şi dreapta e Lăcătuş“, un volum cu articole publicate, în prezenţa lui Ion Iliescu, la stânga sa (fără voia dumneavoastră de Nicolae Manolescu, devenit şi el în lipsă de altceva mai consistent, cronicar sportiv. Eu m-am bucurat de privilegiul de-ai fi sfetnic lui Corneliu Coposu, el a lui Ion Iliescu. Mai târziu am ajuns şi eu consilier la Guvernul Tăriceanu, poziţie din care am fost trimis reprezentant al executivului în CA al Rapidului (funcţie neremunerată). El, după ani, fiind mai mic ca mine, e reprezentantul cabinetului Ponta în Consiliul de Conducere al ICR (remunerat). Va fi candidat al USL pe Bucureşti pentru o funcţie parlamentară. Eu voi fi arbitru de tuşă în marea finală din 9 decembrie, când noi, dezgustaţii de arena publică, nu vom birui nimic.
Taguri: Din ţara în care stânga e Cârţu şi dreapta e Lăcătuş, furia, ion iliescu, ionut vulpescu, marius ghilezan, nicolae manolescu
