După un post prelungit, Martorii lui Toma au scos MCV-ul de presă pe 2012, intitulat pompos: Raportul Freeex: Libertatea presei în România. Nu e o evanghelie, pentru că nu-s veşti bune pentru bobor, ci pentru Zeul Soros care plăteşte cina dansantă cu voluntari, ţuţeri şi iobagi, ce-s zic codificat: uaciări. Ei denunţă o aşa-zisă cenzură impusă de Roşia Montană Gold Corporation în publicaţiile româneşti, fără să aducă probe, care să le justifice acuzaţia. Mai mult, raportorii par să uite că internetul dă libertate deplină tutoror celor care vor să-şi exprime păreri PRO sau CONTRA. În fotografia de deschidere apare şi finanţatorul Raportului: Open Society Institute, membră a reţelei Soros. citeşte
Tag: Roşia Montană Gold Corporation
Mircea Toma îi dă raportul lui George Soros
“Noua Republică” lansează sarmaua Roşia Montană
Plictisit să tot apere proprietatea intelectuală a softiştilor din BSA de piraţii societăţii moderne şi gonit de canicula noii rezidenţe a Iniţiativei Civice de Centru Dreapta, năşită de purtătorul de blugi la dungă, avocatul Nicolae Burchel face politică la crâşmă cu Lili. Chelneriţa care-l cunoaşte de 20 de ani l-a întrebat ca proaspăt om intrat în politică ce ar face pentru Roşia Montană. Aşteptând castronul cu sarmale, recunoaşte că nu s-a gândit, dar ca politician respectabil trebuia să răspundă la întrebarea, formulată de posibilul său alegător. Cică ar angaja în – NUMELE STATULUI – o firmă internaţională de consultanţă, specializată în proiecte miniere, care să-i i dea “o imagine corectă asupra tuturor consecinţelor, bune şi rele, privitoare la derularea acestui proiect de importanţă naţională”. Pe bune? Scrie negru pe alb pe Noua Republică. 
citeşte
“Turismul? Ălă nu e lucru !” – zic ortacii de la Roşia Montană
Galeriile spectaculoase din fosta mină Cătălina Monuleşti vor putea fi vizitate de turişti de anul viitor, alături de clădirile de patrimoniu din Roşia Montană. Vor fi deschise publicului galerii datând din perioada medievală, modernă şi contemporană, studiate în prezent de specialişti din Franţa. Aproape 15 milioane de euro au fost investiţi în cel mai grandios proiect de restaurare din istoria modernă a României. Peste 300 de case din centrul istoric vor fi consolidate. Aşa îl înţeleg pe Piso, arheologul de la Cluj, care înghite sughiţuri că nu a coordonat lucrarea. Totdată şi pe Zeno Cornea, că moare de ciudă că nu a fost angajat şi el la “Gold” şi acum stă la războiul de ţesut carpete ecologiste. citeşte
De ce ecologiştii români nu văd bârna din ochii vecinilor? Azi mina de lignit Csincse
Cam aceeaşi distanţă desparte Roşia Montană de graniţa Ungariei, ca şi Csincse de cea românească. Ambele localităţi sunt miniere. Şi mai mult deţin vestigii istorice. Una este de lignit, alta de aur şi argint. Ungaria construieşte un Combinatul energetic pentru a nu mai fi dependentă de alte state, dar şi o centrală nucleară, despre care vom vorbi separat.Românii nu ştiu Parabola talanţilor
În contextual depresiilor de pe pieţele internaţionale, o ştire a cam trecut neobservată. Economia emiratului arab Qatar a înregistrat o creştere de 41,8% a PIB nominal, excluzând inflaţia, în trimestrul al doilea, ca urmare a majorării livrărilor de gaze şi produse asociate, dar şi a preţurilor mai mari la energie pe piaţa globală, transmite Reuters. citeşte
Cu 19 miliarde USD în PIB sau cu sufletul în Rai?
Întâmplarea a făcut să dau curs invitaţiei de a participa la o conferinţă zilele trecute în Bucureşti. Recunosc, titlul m-a atras: “19 miliarde USD pentru PIB-ul României”. Într-una din sălile unui hotel luxos am găsit două tabere: una de specialişti spilcuiţi, profesionişti la virgulă, finanţişti cu recunoaştere mondială, pregătiţi cu laptopuri, Powerpoint-uri şi înarmaţi cu răspunsuri la orice întrebare, pe de o parte, iar pe de alta, o grupare de profeseori cu un conservatorism limitat, cu o ţinută şleampătă, flancaţi de reprezentanţi ai Academiei Române, ceva ecologişti, cu o cârjă de scandal în stradă. Niciun reprezentant al guvernului.
Compania Roşia Montană Gold Corporation a adus specialişti cu recunoaştere mondială în domeniul mineritului pentru a le explica românilor beneficiile proiectului care ar aduce, prin efectul de multiplicare, 19 miliarde de dolari economiei româneşti, aşa cum reiese din studiul de impact, realizat de Oxford Policy Management. Concluziile mai multor experţi internaţionali, prezentate la această conferinţă, au evidenţiat sustenabilitatea proiectului, oportunitatea de dezvoltare locală, riscurile limitate pentru mediu, prin folosirea celor mai avansate tehnologii şi, nu în ultimul rând, bani. Mulţi bani în economia românească.
În primii doi ani se va aduce o contribuţie substanţială la cifra investiţiilor străine, a spus Joel Bel, fost consilier al primului-ministru al Canadei. Compania româno-canadiană va suplini dezinteresul autorităţilor prin finanţarea infrastructurii locale cu 128 de milioane de dolari, alocând 37 milioane de dolari pentru ecologizarea minelor, 49 de milioane de dolari pentru educaţie, 35 de milioane pentru restaurarea, întreţinerea şi accesul la obiectivele de patrimoniu. Un total de 280 de milioane, relevă raportul OPM. Te apucă ameţeala. Repeţi în gând 4 miliarde în economie, aproape 2 miliarde bani la bugetul de stat, plus mii de locuri de muncă în amonte şi în aval. În total, 19 miliarde aport în PIB.
La aşa o ofertă, guvernul, speriat de ecologişti, nu dă semne că vrea să-şi dea Roşia… la măritat. Cârcotaşii – care nu au o contraofertă – vorbesc precum lunaticii despre turismul montan, despre dreptul libelulelor şi al râmelor roşii la pământ afânat. Şi asta în timp ce Budapesta face presiuni serioase prin agenţii de lobby occidental pentru a nu se demara proiectul. Nu impactul de mediu îi doare (specialiştii au şi demonstrat că riscurile sunt aproape de zero), ei doresc un Ardeal sărac pentru a-l cumpăra pe nimic, pe de o parte, şi pe de alta de a forţa guvernul de la Bucureşti de a-şi da avizul pentru centrala nucleară de la Becs. Mai mult, cercuri de investiţii financiare, care joacă la bursele internaţionale, nu sunt străine de acţiunile Greenpeace, care nu demult cerea şpagă guvernului de la Bucureşti pentru Bâstroe.
În condiţiile celei mai grave crize din istorie, cu o ţară ostilă în vecinătate, un profesor de la o reputată facultate bucureşteană întreba experţii occidentali ce se va întâmpla dacă nu va mai rămâne aur şi pentru generaţiile viitoare. I s-a răspuns politicos: “Există două variante, să rămână aurul în pământ sau să se exploateze, iar veniturile să alimenteze bugetul public”, de către Alen Roe, director al OPM. De parcă generaţiile care s-au stins ne-au lăsat altceva decât sărăcie.
Sigur că, la conferinţa de zilele trecute, nu a lipsit nici aberanta întrebare de ce statul român nu investeşte singur şi profitul să rămână în ţară. Lăsând deoparte că statul a fost şi este cel mai prost manager, Conversmin rămâne un exemplu de îngropare a 1 miliard de dolari de la Banca Mondială în pământ, prin aşa-zisa închidere şi ecologizare a minelor, nu e treaba lui să rişte banii publici. O afacere în domeniul mineritului e ca orice afacere din domeniu cu un risc sporit.
Şi cum ar fi ca statul să-şi ia licenţa pe care el o eliberează sau să-şi ia avize de la ministerele proprii? E un conflict de interese. Orice guvern liberal, sănătos la bilă, responsabil, ar susţine un astfel de proiect care ar aduce valoare adăugată. Altfel rămânem cu expresiile din bătrâni: “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”.
Toată povestea aceasta îmi aminteşte de un Bade vizitat de un străin. Dimineaţă îi spune acestuia, înainte de plecare, că are o comoară în fundul grădinii. Badea s-a scărpinat în cap, s-a uitat prelung şi a întrebat de unde ştie. Străinul a insistat că informaţia sa e corectă. A mai stat două zile să-l convingă pe sătean. După ce a cugetat, Badea l-a întrebat “dacă scoate comoara, cine îl despăgubeşte pentru zarzavatul pierdut?”. Când străinul i-a replicat că-i dă jumătate din banii câştigaţi, Badea al nostru a trântit cuşma de ţarină şi a spus că el nu împarte nimic cu nimeni.
Cu 19 miliarde în PIB sau cu sufletul în Rai?
