OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Categoria: Sport

Cu Poli, la 2337 m altitudine

poooooooliiii

 

Am purtat un titlu de “glorie/ce face istorie” pe vârful Mohoru (2337 m), din Munţii Parâng, spre cel mai fascinant lac glaciar pe care l-am văzut vreodată. citeşte

Nicolae Robu – Scrisoare deschisă adresată timişorenilor

robu-cu-poli

În urmă cu patru ani, m-am întâlnit cu reprezentanţii Peluzei Sud. Tinerii furioşi şi liberi n-au dorit să susţină proiectul meu: mutarea ACS Recaş la Timişoara. Au fost foarte tranşanţi. Doreau să pornească din ultima ligă. Atunci le-am zis: “cum aş putea să cer bani de la consiliul local sau de la judeţ pentru o echipă din Municipiu?” Şi drumurile noastre s-au despărţit. Ei pe uliţele Leucuşeştilor, Bacovei, Racoviţei, prin noroaie şi terenuri virane, eu spre autostrăzile primei ligi. Cei şase lideri ai Druckeria erau amatori în conducerea unei instituţii. Le-am spus că timpul, ca la Marin Preda, nu are răbdare. Eram ferm hotărât că prin aducerea lui Daniel Stanciu şi a consacraţilor Gabriel Cânu, Ovidiu Popescu, Ianis Zicu, Nuno Claro să ne batem la titlu. citeşte

Petrecerea campionilor

Marius Campionii

Băieții in ghete știu toate melodiile Peluzei Sud. Am petrecut noaptea campionilor împreuna. Sunt mândru de ce au putut realiza în doar patru ani Druckeria şi Drojderia. Un fenomen unic în Romania. Cei mai frumoși ani sunt cei ce vor veni.

La fel am petrecut cu Poli şi în 1980 după calificarea cu Celtic Glasgow. Doar că nu mai am 16 ani, precum Patrick Peter, azi.  Susţin next generation. “Ca să vadă toată ţara/cum petrece Timişoara”.
Club Tornado, marţi 24 mai 2016.
‪#‎forzaviola‬;‪#‎poli‬;‪#‎Ultras‬

Marius Campioniivucea 2

bucurie 6fetelepeter marius

Drojdierii deschid academie de vise frumoase

asu-poli-giarmata

În seara asta, după victoria lui ASU Poli la Craiova, în Timişoara se dăstupă uiegile, doar unul ce-nvârte marvele Becicerecului şi a lui Rusu casă e pus pe potcă. Are un cune la bobric, obrazu-i covăsât. citeşte

O fotografie care face înconjurul lumii

Ekeng 3

Patrick Ekeng a murit la 300 de metri de cel mai modern spital al Bucureştiului. Ştirea face înconjurul lumii. Salvării i-au trebuit aproape trei minute să ajungă la locul prăbuşirii mijlocaşului. Nu avea aparate de resuscitare. Cum a reuşit medicul lui Dinamo să-i facă masaj cardiac într-o maşină mică? De ce nu s-au aplicat procedurile de resuscitare în situ? Cum de se poate muri într-un oraș în care urletul strident al unei ambulanțe se aude o dată pe minut? Cine e vinovat de întârzierea ambulanţei? De ce sportivilor nu li se fac investigaţii cardiace amănunţite? Oare Patrick avea vreo suferinţă ascunsă? S-a pus vreun blestem asupra lui Dinamo? citeşte

Ioli, să ai lumină, la ultimul salt!

ioliiiiii

Am dus la Federaţia Română de Atletism un buchet de 40 de narcise. Nu că nu aveam mai multe flori, dar aceştia sunt anii de când mi s-a cerut să fac linişte în casă. “Sare, Ioli,” îmi spunea tata, medic sportiv. citeşte

Poli, in vino veritas

miting-poli-anti-1-p

Trupa de pitici de pe strada Someşului avea o lobdă de piele cu şireturi. Băieţii jucau zilnic fotbal pe stradă. Au spart odată două geamuri ale casei mătuşii Clara. A venit geamgiul, năimit de părinţi, şi a adus într-un cadru de lemn două sticle groase de la Atelierul Oglinda. Viaţa şi-a reluat cursul. Copiii jucau în Adidaşi originali, pentru că fabrica era alături. Treningurile lor erau mereu curate. Aveau şepci albe şi tricouri violete. Îşi spuneau “piticii lui Poli.” citeşte

Se mărită roaba meltuită în Recaş?

kenny-andam

Fostul sprinter ganez, Kenny Andam, azi manager al mai multor fonduri de investiţii americane, vrea să ia în căsătorie sârca lui Robu, urâtă, dar cu dotă. citeşte

Se poate aniversa NEMURIREA?

poli 2

După Unirea de la 1918, doi savanţi români au creat două fiinţe nemuritoare. Una la Cluj, alta la Timişoara. Primul venit pe lume a primit de la naştere o şapcă roşie. Cel de-al doilea, un tricou alb-negru. Universitarii i-au legănat, i-au învăţat cum să se poarte în lume. Au crescut mari. S-au bătut cu mari nume ale bătrânului continent. Au îngenunchiat stele şi dinamoviate. S-au mai prăbuşit. Apoi s-au ridicat. Au luat-o de la capăt. Mereu în arenă. Cu fruntea sus. Pe ei oamenii i-au iubit. Au fost purtaţi pe braţe de cel puţin trei generaţii. Dar de ce sunt atât de tineri. Atât de entuziaşti. Dar de ce sunt ei nemuritori? citeşte

35 de ani de la eliminarea lui Celtic

1 octombrie 1980 – 1 octombrie 2010

Atunci am eliminat Celtic-ul
“1 octombrie este o zi care va rămâne mult timp în memoria colectivă. Dis de dimineaţă, am umplut arena. Cimpoaiele scoţienilor erau biete foale din atelierele de potcovit caii în vacarmul de nedescris al masei de druckeri încinşi la maximum. Poate că niciodată nu s-a strâns atâta energie în sufletele bănăţenilor. Ore întregi s-a cântat pe ritmurile „submarinului albastru”, de parcă Londra era pe Bega nu pe Tamisa. O mare violetă se întindea peste tribune. citeşte

“Contrarevoluţia” din Curtea de Co(n)rturi

invazia violeta

“Poli, Akbar!” Vi se pare. Nu e invazia refugiaţilor, ci marşul “…spre victorii” al unor druckeri, ce nu-s faliţi. Îşi ţin echipa sus cu propriile forţe. Aduc bani de acasă şi caută sponsori pentru “cei mai frumosi ani care vor veni“. Oh, “mizerabilii” i-au luat pruna din gură lui Victor Hugo, de parcă-i uiagă, ho! Janvaljanii moderni cutreieră ţara. A fi drojdier cu patalama, nu-i totuna, cu a fi Ceacea Nima în Curtea de Co(n)rturi, plângând că ‘Nentu Văcăroix nu mai dă voie la bani publici la asociaţiile sportive. Sigur e o nedreptate. Dar cine să facă revoluţie? Ce se întâmplă la Timişoara e de-a dreptul contrarevoluţie. Pensionarii se văicăre că nu-s bani de Acese, că baschetul e pe dricală, la rugby n-o să mai fie firfirei, nici de salarii. Nefiind rob de-a lui Robu, primarele cu pleata mai lungă decât coada la turnicheţi, zic că nu-i drept. Păi cum să ia dumnealui vreo 800 de Euro salariu, el care administrează un buget local de aproape 400 de milioane de Euro, iar Flocea de zece ori mai mult? Dreptu-i? Nu-i drept. citeşte