“Poli, Akbar!” Vi se pare. Nu e invazia refugiaţilor, ci marşul “…spre victorii” al unor druckeri, ce nu-s faliţi. Îşi ţin echipa sus cu propriile forţe. Aduc bani de acasă şi caută sponsori pentru “cei mai frumosi ani care vor veni“. Oh, “mizerabilii” i-au luat pruna din gură lui Victor Hugo, de parcă-i uiagă, ho! Janvaljanii moderni cutreieră ţara. A fi drojdier cu patalama, nu-i totuna, cu a fi Ceacea Nima în Curtea de Co(n)rturi, plângând că ‘Nentu Văcăroix nu mai dă voie la bani publici la asociaţiile sportive. Sigur e o nedreptate. Dar cine să facă revoluţie? Ce se întâmplă la Timişoara e de-a dreptul contrarevoluţie. Pensionarii se văicăre că nu-s bani de Acese, că baschetul e pe dricală, la rugby n-o să mai fie firfirei, nici de salarii. Nefiind rob de-a lui Robu, primarele cu pleata mai lungă decât coada la turnicheţi, zic că nu-i drept. Păi cum să ia dumnealui vreo 800 de Euro salariu, el care administrează un buget local de aproape 400 de milioane de Euro, iar Flocea de zece ori mai mult? Dreptu-i? Nu-i drept. citeşte

Nu ştiu de ce, dar nu am putut să mă bucur de golul lui Hernandez din meciul ACS Poli – FCSB. Am refuzat să văd meciul în Bucureşti cu prietenii mei stelişti. M-am grăbit de la sală, pentru a fi singur în faţa televizorului. Mi-am umplut jumate de pahar de vin de Recaş, după o lungă abstinenţă. O primă repriză anostă. O linişte de înmormântare. Şi un Goga, în zi nepoetică. Dar, pe Dan Păltinişanu erau peste 20.000 de spectatori şi vreo cincizeci de suporteri stelişti. La Poli veneau constant 16.000-20.000 de druckeri. Când sosea Steaua se umplea stadionul, dar se goleau aprozarele. Cătanele sub acoperire nu riscau nici pâs să zică. Acum, la fazele oierilor am mai desluşit o serie de murmure. Doar la gol s-a mai strigat “Poli”, “Poli”, câteva secunde şi apoi totul s-a stins. S-a pus sub un clopot de beton. citeşte

Băieţii în ghete readuc Timişoarei fierbinţeala de altădată din Divizia C. Acolo unde au evoluat Progresul, UMT, CFR şi multe echipe îndrăgite de localnici. Ce faine meciuri pe “Chefer”, la UMT, pe “Electrica”. Dar cât se mai pomeneşte încă de Obilici. Prin anii ’80 trupa din Sânmartinu Sârbesc a promovat în cel de-al treilea eșalon, după două baraje disputate în câte două manșe. Cum eșalonul de top al Timișului era împărțit pe atunci în două serii, „sârbii” au întâlnit mai întâi CSM Lugoj, formație pregătită la acea vreme de Jackie Ionescu. A fost 2-2 la Lugoj și 3-2 în returul de la Sânmartin. Apoi, la barajul de promovare în C, Obilici a dat peste campioana Mehedințiului, CS Vânju Mare, de care a trecut, de asemenea în dublă manșă, câștigând ambele dispute cu 1-0. Şi acum lumea îşi mai aduce aminte de “sârbii” Lui Gorduna. La Sâmnartin au jucat Adi Stoicov, Șuba, Naidin, devenite glorii ale fotbalului timişorean.

Dar oare mai ţine minte lumea că în 2006 după debutul fulminant al lui Gabriel Torje în prima ligă la doar 16 ani, fiind promovat de Hagi la Poli, în anul următor a coborât în groapă la CFR?

Tot la CFR ne-au delectat dimineţiile de duminică mari jucători. Derbiurile dintre Textila, Electromotor, UMT-CFR aduceau mai multă lume pe stadioane decât azi pe Concordia, Voluntari, Viitorul la un loc. Era vremea jocului bărbătesc, a ciocnirilor în forţă, a tibiilor troznite de peroneu, fără ca jucătorii să urle ca femeile la naştere. Pe atunci nu apăruseră tarantulele numite impresari. Nici vedetele nu erau aşa de mari. Chibiţii la “Porumbei” formau adevărate cluburi londoneze de dezbateri.

Unde se mai fac azi în România dezbateri ca la Golumbi?

Sigur că cele mai mari pasiuni în rândul druckerilor timișoreni le stârneau confruntările dintre Politehnica și CFR.

UMT-ul celor din Fabric a ajuns chiar pe prima scenă a fotbalului românesc.

Când lui Poli îi mergea prost, cele mai frumoase meciuri erau în Divizia C, acolo unde nu se prea aplica sfântul Regulament, unde trebuia să fii tare ca jucător să rezişti. Era specatocol. Nici nu ne durea inima pentru că nu ţineam nici cu una, nici cu alta. Ne oţăram la UTA. Exemplar.

Din fotbalul mare şi Liţă Dumitru a trecut prin Divizia C. Ca să nu-i mai amintesc pe Ion Almășan, Cosmin Bar, Florin Bătrânu, Tiberiu Lajos, Orlando Trandu, Gheorghe Marișescu, Florin Maxim, Alin Paleacu, Florian Călin, Sorin Vlaicu, Petru Săvoiu, Claudiu Balaci, Miroslav Giuchici, Octavian Popescu, Valentin Velcea, Alin Artimon, Chiritoiu Lucian,Marius Sașu, Dan Alexa, Florin Motroc , Cosmin Stan de la UMT.

Multora le-a priit jocul la “oase”.

Acum FRF cere divizionarelor C mulţi tineri. Să-i vedem în ghete. Băieţi în ghete aveţi viitorul în faţă.

De la caleştile lui Sissy, pân’ la jeep-urile lui Frunzăverde-mpărat, paurii de pe floaşterele cătunelor cărăşene n-au mai văzut atât “Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,/Fluier, strâgăt, râs şi ropot…Şie să fie ?/ Şie să fie? /Iacă-n târg, minajărie!” Trecuse Druckeria în “marşul spre victorii.” *

citeşte

Simona Halep a ratat calificarea în finala turneului de categoria Premier Mandatory, Miami Open, după ce a fost învinsă, vineri, cu scorul de 6-2, 4-6, 7-5, de numărul 1 mondial, americanca Serena Williams, în semifinalele competiţiei. Declaraţia celei din urmă arată, explică şi demonstrează de ce pe bune tenisul este sportul nobleţii. Iată ce a spus Serena despre Simona:

citeşte

După orele de religie în şcoli, s-ar cam impune şi ORELE DE TENIS.
Dacă în sporturile de echipă suntem varză, tinerii să reuşească măcar individual. Dă-le lecţii Simona!!!! citeşte

Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a înzestrat cu suflet. Iisus, fiul Domnului pe pământ, a confirmat puterea divină. Apostolii l-au mărturisit, iar clerul a creat religia. De două mii de ani oamenii se închină şi se adună în biserici pentru a-l venera pe Atotputernic. În numele Domnului şi în puterea rugăciunii, unii s-au vindecat individual, dar niciodată colectiv. Tot în numele Tatălui şi al Fiului s-au pornit cruciade şi Biserica a creat cea mai oribilă instituţie a evului mediu, Inchiziţia. Pământenii îl iubesc diferit pe Dumnezeu şi de aici răsturnarea liniştii naturii. Prelaţii îl învaţă pe credincios să fie supus, niciodată să devină savant. Omul simplu este pus să se închine la icoane şi să pupe moaşte. Biserica a inventat puterea simbolului. De la vechii părinţi s-au inspirat naziştii şi comuniştii, care au ridicat stindardele de luptă în numele unui  ideal criminal. Ce legătura are asta cu fotbalul? Dacă te interesează comparaţia, mergi mai departe.  Ce-am înţeles eu din victoria de sâmbătă contra Ripensiei cu scor de tenis: 6-2? Simple gânduri… citeşte

În urmă cu 25 de ani eram un om în mulţime. De la Balconul Operei din Timişoara, George Şerban citea “Proclamaţia de la Timişoara.” Toate speranţele noastre erau cuprinse în paragrafe simple. Revoluţia română avea în sfârşit un program. Românii nu ne-au înţeles. Ne-au insultat, ne-au stigmatizat şi ne-au izolat. Noi voiam Vestul, ei doreau altceva. Cine a biruit în meciul dintre est şi vest? citeşte

Vorbind despre Simona Halep, cuvintele “curaj, voinţă, mândrie” sună butucănos în gura unui prim ministru. Ponta n-a făcut nimic pentru sport, dar merge pe arene ca-n cluburile de fiţe. Să fie văzut. Nu numai el, aproape toţi politicienii au scos ovaţii. Nu-şi dau seama că din gurile lor băloase sună ca icnetele Mariei Sharapova. Adică, ca dracu! Cacofonie intenţionată. citeşte

A trecut o săptămână de la marea supriză pe care mi-a făcut-o extrem de generosul regizor timişorean Cosmin Pleşa, mare fan al scrierilor mele, montând pasaje din cartea mea “Furia” pe scena Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi. Când un laureat al unui mare premiu internaţional, precum cel câştigat la Moscova, “Cavalerul de Argint,” te simţi ca autor mai legitimat pentru “cei mai frumoşi ani ce or să vie”, vorba druckeriei. citeşte

Sportul românesc este o parodie. În loc de organizare serioasă, noi avem parte de strălucire aparentă.
Noi vrem să creştem o generaţie nouă, într-un crez politic nou. Acesta este „sportul” românesc. (…) În ţara românească se face politică din sport şi sport din politică.

citeşte