Nu ştiu de ce, dar nu am putut să mă bucur de golul lui Hernandez din meciul ACS Poli – FCSB. Am refuzat să văd meciul în Bucureşti cu prietenii mei stelişti. M-am grăbit de la sală, pentru a fi singur în faţa televizorului. Mi-am umplut jumate de pahar de vin de Recaş, după o lungă abstinenţă. O primă repriză anostă. O linişte de înmormântare. Şi un Goga, în zi nepoetică. Dar, pe Dan Păltinişanu erau peste 20.000 de spectatori şi vreo cincizeci de suporteri stelişti. La Poli veneau constant 16.000-20.000 de druckeri. Când sosea Steaua se umplea stadionul, dar se goleau aprozarele. Cătanele sub acoperire nu riscau nici pâs să zică. Acum, la fazele oierilor am mai desluşit o serie de murmure. Doar la gol s-a mai strigat “Poli”, “Poli”, câteva secunde şi apoi totul s-a stins. S-a pus sub un clopot de beton. citeşte

Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a înzestrat cu suflet. Iisus, fiul Domnului pe pământ, a confirmat puterea divină. Apostolii l-au mărturisit, iar clerul a creat religia. De două mii de ani oamenii se închină şi se adună în biserici pentru a-l venera pe Atotputernic. În numele Domnului şi în puterea rugăciunii, unii s-au vindecat individual, dar niciodată colectiv. Tot în numele Tatălui şi al Fiului s-au pornit cruciade şi Biserica a creat cea mai oribilă instituţie a evului mediu, Inchiziţia. Pământenii îl iubesc diferit pe Dumnezeu şi de aici răsturnarea liniştii naturii. Prelaţii îl învaţă pe credincios să fie supus, niciodată să devină savant. Omul simplu este pus să se închine la icoane şi să pupe moaşte. Biserica a inventat puterea simbolului. De la vechii părinţi s-au inspirat naziştii şi comuniştii, care au ridicat stindardele de luptă în numele unui  ideal criminal. Ce legătura are asta cu fotbalul? Dacă te interesează comparaţia, mergi mai departe.  Ce-am înţeles eu din victoria de sâmbătă contra Ripensiei cu scor de tenis: 6-2? Simple gânduri… citeşte