OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Tag: Impostura

Spun NU, pentru a nu fi ca toată lumea

say_no_w640

M-am îmbrăcat o singură dată în frac, la ziua Regelui. Nu-mi fac selfie-uri cu politicieni. Dau like-uri la flori, niciodată la câini sau pisici. Fotografiez chipuri, doar pentru a înţelege mai bine lumea. Mă rog sub cerul senin, sărut o floare, cred în Dumnezeu, dar nu în ritualuri religioase. citeşte

Nunta la românii bogaţi

impostura---despre-snobism-si-puterea-falsului_107276

La nunţi le vezi făţărnicia. Vor să fie nobilii vremurilor noi, admiraţi, chiar respectaţi, fără a împărtăşi binele. Conjugă verbul “a avea” doar la persoana întâi. Nu poartă cu ei smerenia celui care a dăruit a şi dobândit. Vorbesc apăsat, fără a purta cu ei simţul măsurii. Le plac onorurile, dar nu ştiu cum să păşească. Resfiră grimase, când lumea le cere îngăduinţă. Plimbă trufaş ţinute la modă. Sub pălăriile coviltir ascund urmele de chipie, iar cefele groase le trădează purtările gurmande. Să-i vezi la mese cum înfulecă şi se scobesc în dinţii de faianţă!

Au bani, dar n-au nobleţe. Coboară din limuzine închişi la vestoane, pentru a nu le sări din piept sufletul gol. Le plac doar simbolurile grandioase, pentru a le ascunde nimicnicia. Nu le vezi aura, doar le simţi damfurile. Un bun simţ proverbial te îndeamnă să nu te duci să le smulgi măştile. Tu ai biblioteci de cărţi citite, el are rafturi cu volume la metru. În tine neprihănirea e acasă, la ei zorzoanele fac casting trufiei. Tu ştii taina iubirii şi forţa sentimentală a şoaptelor. Dragostea în ei e ţipată. O ţigănie. Scenă jucată.

Dacă vrei să le înţelegi purtarea îţi recomand cartea ImpostURA – despre fals şi puterea falsului.

Ăsta e blestemul pe care-l poartă poporul român după ce şi-a zidit la Canal, Sighet, Periprava, Piteşti, Aiud, prin gropile comune, adevărata nobilime.

SLUGILE AU AJUNS STĂPÂNI!

 

 

Cristian Ghinea Nouraş despre cartea “ImpostURA”

 

Cu câteva zile în urmă, un amic îmi trimitea via e-mail următorul banc: o mamă îşi ceartă copilul reproşându-i că nu s-a făcut fotbalist, manelist sau valutist, că nu a plecat prin Spania sau Italia, ci a rămas acasă, să facă facultatea, nefiind bun de nimic altceva. Cu aşa un fiu, femeia era necăjită că ajunsese de râsul blocului. citeşte

Doina Doru: ImpostURA sau despre snobism si puterea falsului

De câte ori nu v-aţi întrebat “cum de a ajuns mediocrul X în funcţia aia, cum e posibil să fie promovat Y când nu stie sa faca nimic, cum a făcut Z atâţia bani în timp aşa de scurt?”. Răspunsul e în cartea lui Marius Ghilezan: veleitarism, linguşeală, trădare, măşti schimbate cu iuţeală şi, mai presus de orice, o solidaritate a prostiei şi mediocrităţii, o frăţie a celor Fără Morală  şi Fără Bun Simţ.

Marius Ghilezan, “ImpostURA”
Editura Corint, 2008

Lumea e o scena, iar scena e o lume. Ziaristul Marius Ghilezan a avut “privilegiul” să stea în rândul întâi, uneori să se amestece printre impostori, să îi vadă cum se fardează, cum se confundă cu măştile pe care şi le aleg, cum le suprapun ca să ascundă o realitatea de care, în decembrie 89, am crezut că am scăpat. Deschizi “ImpostURA”’ şi Ghilezan îţi vorbeşte calm, limpede şi răspicat despre “omul nou”, oribila creaţie a comunismului, fără carte, dar convins că ştie, fals, mincinos şi gata să te calce în picioare, ca să prindă un loc pe scenă, fie numai ca să poarte tava! Ghilezan foloseşte rareori numele reale ale personajelor, deşi pe mulţi îi recunoşti. Sunt prea pitici pe lângă marii impostori ai lumii care au ajuns subiecte de studiu, romane şi filme. În schimb, glisează mereu în istorie şi trece adesea linia subţire a timpului, ca să întţlegem că nici măcar în impostură nu am inventat mare lucru, dar ne străduim să o perfecţionăm. Eu una, aş reciti mai des “lecţia de impostură” ca să mă ferească de păcatele ei şi să o recunosc înainte să-i cad victimă. (apărut şi pe Bibliofagia.ro)

ImpostURA

În sport când respecţi adversarul, îi îmbraci tricoul, nu-i arunci şepcuţa cu însemnele clubului, ca pe o zdreanţă în public. Asta se întâmplă în Europa civilizată. Departe de Camera Lorzilor şi de un Wembley cu tunari îmbrăcaţi în roşu, la o tribună şi la cealaltă rivalii de-o viaţă,în altă culoare, toţi cântând la unison: “God save the Queen”, se află o lume a precupeţelor şi a mâncătorilor de seminţe, peste care tronează, Omul, Stăpânul şi Demiurgul.  Pe el l-a ales poporul şi de-aici nicio idiosincrazie, doar o mulţime, pe care o crede plină de idioţi.

Puţină lume a sesizat gestul din noaptea alegerilor, când Traian Băsescu a aruncat în public şepcuţa cu însemnele partidului lui Maniu. Dacă-l avea pe Miluţ, liderul contestat al PNŢCD, de milă la poza de grup, acum vrea şi partidul cu totul, spun unii ce se declară informaţi. Aversiunea sa faţă de partidele istorice este cunoscută. Nu de puţine ori, prin diferite metode şi tactici, a încercat să le distrugă. Sigur că orice impostor care doreşte să răzbată în lumea civilizată îmbracă o haină de gală. Prin absorbţia falangei cu ştampilă a lui Miluţ şi-ar vedea visul cu ochii. Să poarte numele partidului lui Maniu, mă cam îndoiesc. Ar fi prea de tot. dar omul la răzbunare îşi pierde minţile. E posibil orice.

L-a sunat pe Tăriceanu nu de dragul unei colaborări fructuoase guvernamentale, ci doar      pentru a întreţine focul mocnit din interiorul PNL şi a mai rupe o bucată dintr-un organism pe care încă nu poate să-l devore. Ce nu poate înţelege preşedintele ales prin fraudă e că prin orice freamăt, prin orice zbucium nu-şi va putea aşeza blazonul Brătienilor şi ţinuta morală a lui  Maniu pe chipiu-i de paradă.

E prea gol pe dinăuntru, e mult nimic acoperit cu fard, pentru a fi credibil în acţiune. În zadar se chinuie să ajungă în Biroul Oval, să cineze cu Herta Muller sau să fie primit cu onoruri   de stat la Buckingham. “Astfel de oameni pot fi azi cei mai buni musulmani printre orientali şi a   doua zi cei mai buni protestanţi, pe continentul american”, scriam în ultima mea carte   ImpostURA, dar rămân cu stigmatul pus. Şi asta le tulbură confortul şi măreţia. De aia caută să desacralizeze orice formă de legitimitate. ( Cotidianul, 2008)