Pentru că în Decembrie 1989, noi timişorenii nu am pontat orele din stradă. Am scris în Cotidianul.ro  de ce sunt împotrivă.

În sport când respecţi adversarul, îi îmbraci tricoul, nu-i arunci şepcuţa cu însemnele clubului, ca pe o zdreanţă în public. Asta se întâmplă în Europa civilizată. Departe de Camera Lorzilor şi de un Wembley cu tunari îmbrăcaţi în roşu, la o tribună şi la cealaltă rivalii de-o viaţă,în altă culoare, toţi cântând la unison: “God save the Queen”, se află o lume a precupeţelor şi a mâncătorilor de seminţe, peste care tronează, Omul, Stăpânul şi Demiurgul.  Pe el l-a ales poporul şi de-aici nicio idiosincrazie, doar o mulţime, pe care o crede plină de idioţi.

Puţină lume a sesizat gestul din noaptea alegerilor, când Traian Băsescu a aruncat în public şepcuţa cu însemnele partidului lui Maniu. Dacă-l avea pe Miluţ, liderul contestat al PNŢCD, de milă la poza de grup, acum vrea şi partidul cu totul, spun unii ce se declară informaţi. Aversiunea sa faţă de partidele istorice este cunoscută. Nu de puţine ori, prin diferite metode şi tactici, a încercat să le distrugă. Sigur că orice impostor care doreşte să răzbată în lumea civilizată îmbracă o haină de gală. Prin absorbţia falangei cu ştampilă a lui Miluţ şi-ar vedea visul cu ochii. Să poarte numele partidului lui Maniu, mă cam îndoiesc. Ar fi prea de tot. dar omul la răzbunare îşi pierde minţile. E posibil orice.

L-a sunat pe Tăriceanu nu de dragul unei colaborări fructuoase guvernamentale, ci doar      pentru a întreţine focul mocnit din interiorul PNL şi a mai rupe o bucată dintr-un organism pe care încă nu poate să-l devore. Ce nu poate înţelege preşedintele ales prin fraudă e că prin orice freamăt, prin orice zbucium nu-şi va putea aşeza blazonul Brătienilor şi ţinuta morală a lui  Maniu pe chipiu-i de paradă.

E prea gol pe dinăuntru, e mult nimic acoperit cu fard, pentru a fi credibil în acţiune. În zadar se chinuie să ajungă în Biroul Oval, să cineze cu Herta Muller sau să fie primit cu onoruri   de stat la Buckingham. “Astfel de oameni pot fi azi cei mai buni musulmani printre orientali şi a   doua zi cei mai buni protestanţi, pe continentul american”, scriam în ultima mea carte   ImpostURA, dar rămân cu stigmatul pus. Şi asta le tulbură confortul şi măreţia. De aia caută să desacralizeze orice formă de legitimitate. ( Cotidianul, 2008)