Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Spun NU, pentru a nu fi ca toată lumea

M-am îmbrăcat o singură dată în frac, la ziua Regelui. Nu-mi fac selfie-uri cu politicieni. Dau like-uri la flori, niciodată la câini sau pisici. Fotografiez chipuri, doar pentru a înţelege mai bine lumea. Mă rog sub cerul senin, sărut o floare, cred în Dumnezeu, dar nu în ritualuri religioase.

Nu particip la Charlie-Hebdo-uri, nici la mitinguri politice. Când hipsterii dau cu pet-ul în asfalt, iau cu asalt, împreună cu prietenii mei, ciorbele şi berile de la “Pescarul”, locul în care-mi consum revoluţiile.

Povestesc mult, din nevoia de a mărturisi lumea, nu pentru a convinge.

O singură dată am urcat în 4×4. Când eram pe munte şi m-a lăsat Vw-ul. Apropo de maşini, toată viaţa am avut doar produse  germane. De ce oare?

Am lucrat în trei guverne. Nu am colaborat cu sistemul. Nu mi-am tras şpăgi. Locuiesc în chirie. Am dat cu flit tutoror ofertelor serviciilor secrete. De ce? Pentru că-mi iubesc mai mult libertatea, decât conformismul sinecurilor. De mic muncesc nu pentru a avea, doar pentru a nu mă plictisi. De ce hulesc impostura? Pentru a fi liber să le răstorn acareturile în cap. Îmi place să râd de sclavii privilegiilor, de sărmanii în Duh şi chipie Armani. Nu-mi doresc sinecuri, pentru a nu fi ca ei, târâie brânză prin templele închinării.

Am vorbit cu preşedintele Americii, pe vremea când Adrean Videanu îşi făcea buletin de Bucureşti. Am dat cu flit CIA-ului, nu pentru a fi rebel ca Neagu Djuvara, doar pentru că am fost crescut în ideea că propriile convingeri nu au nevoie de obedienţe. Sigur că mă uit cu un ochi sticlos la Bogdan Chiriac, fostul bolşevic de la “Adevărul” lui “Fira-i al naibii, Majestate”, cum propăvăduieşte cu burta plină ideile pentru care am mâncat covrigi şi am suferit sute de injurii, chiar şi de la rude… Faptul că mercenarii unei armate străine au trecut în solda celei care ne apără e semn de biruinţă. Noi am învins. Ei s-au înfrânt. Sigur, îmi vei spune că dorm în palate. La Bellu, nici Patriciu n-a mutat Snagovul, cum SRS-ul nu s-a mântuit că scrie în blogosferă sau în renăscutul “Expres Magazin”.

N-am stâpân. Şi poate asta îi deranjează. Lupt pentru idei, nu pentru poziţii. Scriu cărţi din simpla nevoia de a împărtăşi, celor ca mine, disperările mele.

Mi-am luat Iphone din utilitarism, nu pentru că râdeau nepoţii de mine.

De mic port cipilică şi rucsac. Îmi plac spilhosenii. Nu sufăr costumele. Dau cadouri papioanele primite. Particip la concursuri de pescuit sau la dezbateri de idei. Niciodată la baluri televizate.

Merg la Garden Party pentru a fi mai aproape de sufletul Regelui, nu pentru a fi văzut. Mă simt stingher în costum şi cravată, ţinută pe care o port doar pentru Rege. Oricum nu am pantofi de lac. De la americani şi de la bunica am învăţat că portul unei haine trădează, nu apartenenţa la vreo elită, poate chiar de pradă, ci doar respectul faţă de o instituţie. Nu-mi respect decât Regele şi-l iubesc pe Dumnezeu, aşa cum e el întruchipat într-o floare, o pasăre sau broască de pus în cârligul pentru clean.

Merg în natură pentru a mă întrema, nu pentru a fi văzut. Fotografiez brusturi, licurici, buburuze, doar pentru că eu cred că Dumnezeu se ascunde în fiinţele mici, incredibil de insignifiante.

Conformiştii spun mereu DA. Îşi pun icoane în avatar pentru a părea mai religioşi. Merg la operă doar pentru a ascunde că urmăresc “Tânăr şi neliniştit” sau melodramele sud-americane. Calcă valul de frică să nu cadă în volbura propriei neputinţe. Iubesc animale din criza de personalitate, dintr-un orgoliu disimulat. în mulţime sunt nimeni, peste animale sunt zei. E doar o situaţie clinică. Proteză la nevertebrate.

Ei aleargă după City-break-uri din nevoia de a fi asistaţi la uzufructul prostiei moştenite. N-au idei şi caută mode. Umblă ca ciorile pe capitolii, fără să înţeleagă de ce postura lor nu e deloc munumentală.

Preţuiesc femeile nu doar pentru că întruchipează frumuseţea. Sunt singurele în stare de a da viaţă minunii lumii: copilul. Restul sunt pezevenci şi guşe de don Giovani cu Cabriolet şi minte de bibilică. Ştiu, ar trebui să fiu mai înţelegător.

Am citit Coelho doar pentru a înţelege nemărginirea prostiei. Sunt diferit ca ei. Mă simt mai puternic. De ce? Am picioarele pe pământ, doar ideile sus…

Totuşi, merg pe stadioane pentru a nu fi singur.

 

 

Taguri: , , , , , , , ,

Comentariu (1)

  1. Apr 15, 2015

    Marius Tutunariu

    Imi place cum spui..de fapt si eu sunt un nonconformist …din nascare.De aceea nu vreau sa cred in “nemarginirea” prostiei , dupa cum nu cred in nemarginirea universului .PS – Adr_i_ean Videanu .

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.