Pentru a nu o mai da în bară, precum cu ziua de 9 mai 2015, scribălăii preşedintelui trebuie informaţi că în 20 mai se împlinesc 101 ani de la naşterea lui Corneliu Coposu, chiar dacă în buletin apărea cu doi ani mai tânăr, că în 20 mai 1990 un popor manipulat vota contra Seniorului, că în iunie 1990 a fost prima manifestare anticomunistă din România şi nu o “rebeliune legionară”, că liberalii şi ţărăniştii nu au pus botniţă ţăranilor, ca-n Zaharia Stancu, că România era pe un alt drum dacă în 1990 Regele nu era ridicat, precum un  infractor de pe autostradă, că Eugen Ionesco, nu e Eugen Ionescu, pentru numele lui Dumnezeu, că Emil Cioran nu a urcat scrierile sale pe culmile disperării pentru ca neamurile de slugi să conducă azi România. Mircea Eliade nu a ridicat-o pe Maitreyi la rang de primă iubire, pentru ca azi discursul celului mai mare om din stat să fie scris de un  DAN MIHALACHE, care-şi duce nevasta doar la reuniuni oficiale, restul apărând la braţ cu amanta. Un lucru trebuie să fie clar, românii nu slugăresc occidentul pentru ca la Bucureşti Schweighofer să dicteze legea pădurilor sau vreun oarecare Millenghof să plătească lovitul peturilor de asfalt pentru că vrea să-i ia locul lui  Schweighofer. Chestiile cu dichis nu pot fi intrepretate de capetele prea grele de băutură, doar sinapsele uşoare dau judecăţi limpezi.

E prea multă vomă pe linia dintre greţos şi securism, ca să mai crezi că vine primăvara din Dealul Cotrocenilor.

După unele mici nesincronizări pe ruta Bucureşti-Munchen, interviul-eveniment cu Nicolae Stroescu Stînişoară, fostul director al Departamentului Românesc de la Radio Europa Liberă, continuă cu răspunsul la o întrebare despre alegerile din 20 mai 1990. Înainte de a fi „Duminica Orbului“, 20 mai a fost ziua de naştere a lui Corneliu Coposu (anul viitor, pe 20 mai, se împlinesc 100 de ani de la naşterea sa). Interviu realizat de Andrei Crăciun, 10 mai 2013, pentru Adevărul

citeşte

În minuscula revistă “Nature” se publică o așa-zisă anchetă despre lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta. Las deoparte urechismul gazetei care se bazează pe surse anonime. Curios este cum de subiectul a prins cheag în marile cotidiane ale lumii. Simultan cu mișcarea papionarzilor sinecuriști ai lui Horia Roman Patapievici. E semn că DIE, pe stil nou, SIE, nu și-a ieșit încă din mână. Acționează extern la comandă internă. Pleacă ai noștri, vin ai noștri, dar să nu mai pozăm în virginăți politic, tovarăși. Mai răsfirați, că se vede chipiul!

Traseistul politic Cristian Diaconescu ne bate obrazul de Anul Nou. Nu direct, ci pe blogul său. Că, vezi Doamne, nu ne-am adus aminte noi, media, şi mai apoi politicienii de cei cinci ani de la intrarea în UE.

Poate ar trebui să-i fie ruşine lui, fostului pesedist, pentru că a trădat partidul care, din judecător de cămin cultural şi inspector la justiţie, l-a ridicat sus, sus în ierarhie, sus, direct în postul de ministru. Şi asta după ce zece ani a fost ţinut în funcţii diplomatice călduţe, oseceiste, de protectorii săi de atunci, Năstase şi Iliescu.

continuare: Cotidianul.ro

Pentru că e un om lipsit de caracter, pentru că nu are principii, pentru că nu a venit cu nicio strategie de salvare a ţării, pentru că nu are abilităţi de lider, pentru că nu s-a copt în arena politică, pentru că nu a ţinut niciodată post şi nu s-a dus la biserică, pentru că prea se văd umbrele din spatele acţiunilor sale, pentru că nu a trecut proba caracterului, pentru că nu ştie jocul în echipă, pentru că e devreme la pupitru, când trebuia să fie târziu în pat, Victor Ponta, omul din fruntea PSD poate fi decretat, lesne, un valet al sistemului*. Nu de imberbul politic mă tem, ci de veşnicia sistemului care regenerează, precum hidra, prin nevertebrate ca el!

Victor Ponta e de capul lui, cum sunt eu staroste la Athos.

*sistem (pentru cei care nu ştiu încă termenul) = aceea structură care nu a plecat niciodată de la putere, doar s-a metamorfozat. E formată din foşti profitori ai sistemului ceauşist, de securişi, ofiţeri ai serviciilor secrete, oameni şantajabili şi şantajişti care controlează sfera acţiunilor publice în funcţie de interesul lor.