Toamna anului1995. O vreme politică de plumb. Ion Iliescu părea de neclintit. Festivalul George Enescu, la a nu ştiu câta ediţie, era  evident patronat de el, “escu-ul”de care voiam să ne scăpăm. La concertul de gală, Yehudi Menuhin. Contemporanii mei îşi amintesc vremurile, disperările, poate şi frustrările intelectualilor de atunci. Lucram la “România liberă”. Cu o zi înainte de mult aşteptatul său concert, Principesa Margareta ne-a facilitat, mie şi Roxanei Iordache, o întâlnire privată cu maestrul care a pus în acorduri regale inegalabila operă enesciană. citeşte