poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

monica

Filosoful şi procuroarea vor arde LIDEgazul

Pentru Comisia LIDE (de justiţie şi libertăţi civile) a Parlamentului de săptămâna viitoare, când se va discuta din nou despre OUG 13, Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Judecătorilor, nu mai trebuie brifată, în schimb, Gabriel Liiceanu, invitatul special al #rezist Monica citeşte

Cum l-am provocat pe Yehudi Menuhin să-i cânte lui Ion Iliescu Poema Română?

menuhin

Toamna anului1995. O vreme politică de plumb. Ion Iliescu părea de neclintit. Festivalul George Enescu, la a nu ştiu câta ediţie, era  evident patronat de el, “escu-ul”de care voiam să ne scăpăm. La concertul de gală, Yehudi Menuhin. Contemporanii mei îşi amintesc vremurile, disperările, poate şi frustrările intelectualilor de atunci. Lucram la “România liberă”. Cu o zi înainte de mult aşteptatul său concert, Principesa Margareta ne-a facilitat, mie şi Roxanei Iordache, o întâlnire privată cu maestrul care a pus în acorduri regale inegalabila operă enesciană.

“Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe,” avea să spună discipolul englez Yehudi Menuhin despre maestrul său.

Ziua concertului. Sala A.I. Cuza de la Parlament. Magnific. Exuberant. Sir Menuhin parcă plutea cu bagheta deasupra penelor de heruvimi. Aproape două ore de atmosferă paradisiacă. Spre final, Ion Iliescu a urcat pe scenă. Priveam sideraţi cum îl maimuţărea pe Lord. Un lord real. Un magistru al muzicii tras de “Măi, animalule!” pe scenă într-un gest al victoriei ni s-a părut oribil. Disperaţi, împreună cu prietenii mei, care stăteau, în spatele Principesei, strigam : “Romanian Poem!””Romanian Poem!” (pentru cititorii mai tineri: Poema Română a lui Enescu se încheie cu acorduri din Imnul Regal)

Într-un exerciţiu de o exemplară ţinută, Lordul a coborât de pe scenă şi s-a îndreptat către Principesa Margareta. I-a înmmânat plicul cu onorariul pentru a ajuta proiectele fundaţiei Alteţei Sale. Nu a mai cântat Poema Română. Poate nu ne-a auzit.

Taguri: , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.