Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.
Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.
Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo, a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.
Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,
Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte
Pe malul Timişului mort,
Donjonul, partitură,
o culă, un fel de fort,
turcească miniatură,
flutură zarzăr pe un plaţ
a Moiselui predică vie,
bunului meu,
paroh răpus în laţ,
nu de-a terorii sclavie,
morbul ucigaş din veac,
Fleming, câtă aşteptare,
cu iarba lui de leac,
a sosit la bocitoare,
coliva, pe masă, era tort. citeşte
Galapagosul ţinuturilor moi,
aproape de pădurile bunicii,
Dodă, nu are turistice destinaţii,
nici bungalouri sau alte trestii,
chestii,
e un plai domol,
cu fagi şi paltini,
brusturi în clavecin,
tu nu înţelegi lupta,
razele cad,
suliţi de lumină,
în ape izbucnesc,
răcnesc vijelii de iască,
ape cu munţi se ceartă,
cât să roiască liniştea,
tumultul, îndurarea. citeşte
Precum, în varile poveşti,
gingaşa văii de şoapte,
aloie în râne vâlceşti,
zidită-n cretă de lapte,
aşteaptă copita de noapte,
s-o frângă de doruri lumeşti. citeşte
În orice om se ascunde un copil
când el se dezmiardă,
fiara din noi
bate apa cu aripi de ceară.
Existenţa lui
învinge boala
şi deschide optimismului calea.
Când el se răsfăţă,
speranţelor le cresc aripi,
iar aripile ne înalţă în zborul lor
o viaţă ucigătoare
unde sunt ţările tale cele mai calde?
din volumul Ţigara unui viitor de paie
Nu iubim decât ceea ce îmblânzim, îmblânzim selectiv
doar vietăţile care ne ling,
ne plac hienele cu dinţii piliţi;
suntem prea firavi să iubim leopardul.
din volumul “Medi, cu ochiul sticlos,” apărut la Brumar, 2012
Ultimul meu volum a ieşit de sub tipar. Putea să se cheme “Poeme de la marginea lumii”, “Zanzibar”, “Filipinezia”, “Reciful de corali”, dar după lungi deliberări a rămas “Medi, cu ochiul sticlos.” citeşte
I History
Ai văzut epava din Zakynthos?
– Oh, nu, naufragiului i-am braconat
peştii sabie din trupul ciuruit,
sfârtecat de cioburi,
atunci când Atenei îi ardea chipul
şi-acum mai văd, păstăi de foc,
straturi de gene strivite de bocanc.
Bătăile în scuturi
tocau revolta privirilor azurii
voyeri în costume s-au travestit în femei
cu accent barbar pe “i”
bubuiau Termopilele,
chipurile, Hephaistos a lăsat datorii,
printre coline se numărau coloanele
Acropolei i-au căzut zeciuitorii,
iar regelui îi picura asfalt din ochi.
