Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.
Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.
Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo, a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.
Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,
Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte
În ziua de 17 decembrie 1989, la ordinele gen. Chiţac s-a tras asupra oamenilor cu lumânări în mâini de pe treptele Catedralei. Mama mea a scăpat atunci ca printr-o minune. Dar i-a murit un elev, alături de alţi tineri. Acum zicem “Dumnezeu să-i ierte!” la Marşul comemorativ. Pe cine? Eroii nu au greşit cu nimic. Noi am greşit că nu le-am pus criminalilor pielea în băţ.
Poemul meu pentru Marşul comemorativ: citeşte
În lipsă de argumente, opoziţia Proiectului de la Roşia Montană calomniază pe Respect Roşia Montană. Deontologia profesională impunea citarea unor surse. Pentru ca diversiunea să se amplifice, continuarea o găsiţi şi pe Think outside the box. Folclorul naşte folclor: citeşte
Când Un anotimp în Berceni se nimereşte a fi toamnă, crengile compun natura moartă. Un vieţaş mă “laudă”. Chiar crede că eliberez puşcăria de sub asediul frunzelor uscate?
“Sub brusture / viermuia cu plictis, / un neam de târâtoare.”
(La firul ierbii, Ţigara unui viitor de paie, Corint 2011)
Orbire
Nu vezi nimic prin ochianul
de la toba de eşapament.
– din volumul: Ţigara unui viitor de paie
Lângă fişier, acuzatorii,
la perete ei,
afară, cocoşii armelor
crestează ultimul ţipăt de vânt, citeşte
Veniţi de luaţi memorie!
prăvălia cu amintiri
are discount-uri grase
lichidare de stoc
scrie pe geam
printre rafturi, vânzătorii
cântă refrenul moliei,
clienţii lipsesc la apel. citeşte
Sătul că zeii de acum au mai multe Afrodite decât mine
mi-am luat un Maybach tocmai bun pe post de ceasuri
-piesă de fiţe din flota de uscat a cerberilor îmblânziţi de mine-
destul cât le croiesc pe-un borş
un look de gingaşă purtare,
când vor ieşi la rampă
să facă reverenţă
în faţa neamurilor proaste. citeşte
În clasa profesorului Banu Rădulescu
se strigă catalogul celor ucişi în temniţele comuniste:
“unde sunt cei care nu mai sunt?” citeşte
Prost educat şi lipsit de înţelegere,
am crezut, la vârsta minciunilor de alţii mestecate,
că domnul nu e decât un amant
pe care eu, juvete, aruncat în joc,
n-am voie să-l mărturisesc.
Urcat în pod, după comuniunea sa din groapă
-dragoste, pe veci aşezată-
am descoperit figura celui ales,
în pagini de sepia
era Regele meu.
(din volumul “Ţigara unui viitor de paie”, Editura Corint, mai 2011)
Prin coşul pieptului,
bătrânul a exclamat fumul ultimei ţigări,
nu l-au ucis gardienii fricii
sau brigadierii morţii
cu zvastică în suflet şi seceră pe braţ,
nici disperările, nici remuşcările
-ar fi dat, nu un cal pentru un regat,
o herghelie-
a închis în el, precum un sfânt, toate durerile,
a plecat puţin mâhnit,
semenii nu i-au împărtăşit crezul:
libertate şi regat.
S-a dus să adune cavaleria regală
jertfită, niciodată învinsă, gata de luptă,
dar pentru o altă împărăţie,
mai bună şi mai dreaptă
şi de nici o căpuşă morfolită şi suptă!
Suveranul îşi supravieţuieşte exilului,
e copleşit de ignoranţa poporului
ce şi-a făcut republică, copită de Michiduţă triumfal,
şi nu-şi dă seama că i s-a pus deja şaua pe spinare,
moartea a apăsat pe lacăte şi pe clanţă,
sistemul călăreşte, striveşte,
cine să mai scoată din minte,
ochelarii de cal?
(din volumul “Ţigara unui viitor de paie”, apărut la Editura Corint, 2011)
Pe vremea îngheţului dictat
în Güzel Kirimul lor, un fel de Lancrăm al lui Iuda,
grangurii lumii jucau o Yaltă doar în trei,
trei paltonarzi sătui de negoţ
tăiau felii din lume, pe ghioc.
Livadia cu rodiile ei dădea în pârg, citeşte
