În ziua de 17 decembrie 1989, la ordinele gen. Chiţac s-a tras asupra oamenilor cu lumânări în mâini de pe treptele Catedralei. Mama mea a scăpat atunci ca printr-o minune. Dar i-a murit un elev, alături de alţi tineri. Acum zicem “Dumnezeu să-i ierte!” la Marşul comemorativ. Pe cine? Eroii nu au greşit cu nimic. Noi am greşit că nu le-am pus criminalilor pielea în băţ.
Poemul meu pentru Marşul comemorativ: citeşte