Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Résistance par la culture, dites-vous…. ?

A la révolution magyare:
une riposte de café du commerce.
Quand Imre Nagy fut tué à Snagov,
vous, grands intellectuels en dévénir,
vous ameniez vos admiratrices sur le lac et,
pauvres barbiers,
siffliez dans une tige de jonc
des paroles anodines.
A l’invasion de la Tchécoslovaquie,
courbés sous le balcon
dans lequel Ceausescu mimait la désoviétisation,
vous aves applaudi,
comme vous saviez si bien le faire.

Lors du printemps de Prague,
vous souffriez d’une asthénie collective;
à Gdansk, je n’ai pas trouvé vos claironnants
principes de solidarité.
Vous vous cachiez en rampant derrière
des traductions heideggériennes
– signe d’ouverture à l’Occident -,
convulsion spasmodique de ceux qui dorment
dans une confortable résistance par la culture.

Vous ne l’avez pas aimé et vénéré*
– parce que les adulateurs étaient trop importants
-et vous, trop petits en grade et insignifiants,
vous vous réjouissiez de votre bourse Humboldt**.

Il n’y a pas de mérite que vous n’avez pas daigné
à composer des propos d’adulation:
la même incohérence entre l’écriture et la pensée.
Les réflexes d’aujourd’hui accusent,
mais n’excusent pas le stigmate du silence.
Intellectuels toujours végétatifs,
vivant du compromis,
vous soulevez encore quelque carrière volubile,
vous n’avez pas servi de chair à canon,
la poitrine en avant.

Sangsues hier,
sangsues aujourd’hui:
quand mes semblables donnaient leur vie en offrande,
toujours sous le balcon,
vous prépariez à la hâte le piédestal même.

A la sémantique de notre oubli,
de notre douleur
de ne pas avoir eu l’âge et la force de riposter,
nous aurions parlé parler à l’agora de votre silence.

Mais vous offrez maintenant,
sans qu’on vous le demande,
depuis un Olympe de pacotille,
une bravoure de chiffon.
____________________
*sous-entendu : Ceausescu.
**l’Université Humboldt.

 

Care rezistenţă prin cultură?

Revoluţiei maghiare i-aţi dat o ripostă de cafenea,

când Imre Nagy era ucis la Snagov,

voi mari intelectuali în devenire

duceaţi iubitele pe lac şi fluieraţi în vrejul de papură

cuvinte anodine.

 

Invaziei din Cehoslovacia i-aţi răspuns

– cum ştiaţi mai bine –

aplaudând cu plecăciune, sub balcon,

când Ceauşescu mima desovietizarea.

 

În Primăvara de la Praga

sufereaţi de-o astenie colectivă,

la Gdansk, nu v-am găsit

trâmbiţatele principii de solidaritate

vă pitulaţi în spatele traducerilor heideggeriene

– semn de deschidere către asfinţit –

convulsie spastică a adormirii

într-o confortabilă rezistenţă prin cultură.

 

Nu l-aţi iubit şi nu i-aţi închinat osanale

– erau prea falnici adulatorii –

micuţi în grad şi neînsemnaţi

v-aţi bucurat de burse humboldtiene.

 

Şi nu-i un merit că n-aţi catadicsit

să scrieţi verbele omagierii.

Acelaşi leopard şi gard vopsit

reflexele de azi acuză, nu scuză stigmatul tăcerii.

Intelectual, trăiaţi tot vegetal,

din compromis, mai creşteţi o oarecare volubilă carieră,

nu v-aţi servit carne de tun cu pieptul în aval,

căpuşe ieri, căpuşe azi, în noua eră,

când semenii mei îşi dădeau prinosul de viaţă,

tot sub balcon;

voi pregăteaţi în grabă chiar soclul.

 

Semanticii uitării noastre,

durerii că nu am avut vârsta şi puterea de ripostă,

am fi vorbit în agora tăcerii voastre,

oferiţi acum, neîntrebaţi, din Olimpul creponat,

vitejia de zdrenţe.

 

 

Taguri: , , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.