<… Cum să mai pot viețui ca-nainte/ când tancurile noastre, ca niște rindele, / ne rașchetează toate speranțele?/ Mai pot fi acum ale tale, ale mele?/ Mai înaine să crăp, mai înainte/ de-a fi ștampilat nu știu cum,/ o rugăminte mai am, o rugăminte,/ pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum./ Peste mormântu-mi, fără de bocete,/ să scrie simplu și-adevărat: / Aici zace poetul rus Evtușenko,/ la Praga-de tancuri rusești sfârtecat!>
din volumul:
Evgheni Evtusenko – Porumbelul din Santiago şi alte poeme
Mulţumiri traducătorului Ştefan Dimitriu.