mariusghilezan.ro

Sunt sigur că am venit pe lume târziu

trebuia să fiu atunci, în gară la Sinaia,

să le împotrivesc  artileria mea de brazi

– care nu se frâng niciodată –

sovieticilor din comânduire

când  i-au dictat, lui, Regelui,

paşli.

Să ţip, nu doar să-mi lipesc la Yalta,

buzele de şina rece a Diktatului,

să opresc exilul şi rătăcirile

semenilor mei decapitaţi,

şi să pun predicatele să

declare război.

Vreau în Munţii Făgăraş

să lupt alături de eroii din rezistenţă,

în puţinele răgazuri de tandreţe,

să-i spun, la pieptu-mi cu grenade,

înţeleptei din Nucşoara:

“Elisabeta, nimeni nu moare din credinţă.”

Trebuia să fiu la Sighet,

instanţă pe pământ,

nu în armata de heruvimi

în robă,

să eliberez din temniţă

binele arestat

şi să-l duc

într-o firească şi dumnezeiască

guvernare

şi apoi să mă înalţ,

fără virtutea militară,

numai cu misiunea împlinită

a robului întru credinţă.