Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

“Indubitabilul” palmares al lui Poli

Guşaţii din fotbalul românesc (nu Mugur Guşatu, olteanul care i-a ridicat moralul lui van Nisterloy, în perioadele grele ale vedetei olandeze şi acum mare suporter al lui ASU) continuă să se agite. Dacă Marian Iancu a anunţat că vrea să revină în fotbal ca investitor la Rapid, de unde bani nu ştim, Mititelu, la fel de gros la rât şi subţire la pungă, vinde pepenii dăbulenilor pe care nu-i are. Ultimul, deşi viu la trup, lasă cu limbă de moarte U. Craiova fanilor. Dar ce lasă? Praful de pe tobă pentru că societatea lui sportivă e în insolvenţă, la fel ca cea a lui Marian Iancu.

Dacă pe noi bănăţenii, ne-a fericit anunţul capitulării lui Iancu de ieri, cum că „investeşte” la Rapid şi pe primarul Robu l-a prea fericit cu Palmaresul, suma administrativă e ULTRA fericită. Numai că  „indubitabilul” palmares – pe care-l invocă Robu – nu prea are cum să-i vină Recaşului, sulemenit în jucărie electorală, o pseudo-echipă, cu un Nimeni flutură vânt prin conducere, degeaba-i pică pleaşca. N-are cum. Ce să-i dai unui suflet plecat?  Organismul de paradă prin Liga lui Gino e un mort cu ochi ce scântâie în afară. La ce să atârne „Indubitabilul”? De frunza de palmier? Impardonabil pe pereţii cabinetului, sub fustele lungi ale asistentelor, prin arhivele Primăriei sau pe post de ghiveci de flori, ca gardian al fricii?

După revoluţie nu au ieşit doar guşaţii tranziţiei pe centura fotbalistică, dar şi robi ai hârtiilor, fără valoare, iluzii creponate, clarinet. Odată cocoţaţi pe funcţii administrative, oamenii mici se cred dumnezei. Duc în deşert alocuţiunile robilor din Nabucudonosorului, fals interpretat într-o operă buhă. Nu bufă.

Ce i-a dat Marian Iancu lui Nicolae Robu? O vorbă mieroasă şi o limbă-n şezutul „celui care este.” Pentru că nu are ce da, odată ce juridic e insolvent, nici Solventul nu spală ţeapa dată lui Sporting Lisabona sau altor redute europene.

Ce preia Robu? Datoriile sau scuipatul de pe ceafa guşatului petrolist care se laudă cu ce n-a băgat, de parcă investiţiile în fotbal sunt acţiuni de sedus damele de pension?

Şi acest cec fără acoperire îl absolvă pe primar de ridicol? Îl scapă de penibilul supravieţuirii în promiscuitate? De decontul atât de aşteptat de către opoziţie? “Omul care este” are mai mulţi palmieri în oraş decât spectatori la Recaşul său de minte, că de suflet nu poate fi vorba.

Poate că e timpul impardonabil, cu indubitabilul pachet de palmieri să fie pus pe stadionul „Dan Păltinişanu,” că prea flutură vântul pe bănci, prin conturi, în vestiare…

Unui Indubitabil om al hârtiilor i se dau biletele lui Iancu la ordin. Cele care nu pot fi onorate.

Impardonabil, „indubitabilul” s-a vândut ca praful de stele.

Vine ziua când se trage linia. Liniuţele se trag prin baruri. Dar tuşa groasă va fi impardonabilă.

Chiar dacă jucăria electorală a Robului Timişoarei supravieţuieşte.

Poli e acolo unde focurile inimii se aprind intens, nu în înscrisuri contabile. Din câte ştiu eu, sufletul nu are încă număr matricol la OSIM şi nici nu poate fi dobândit prin cacialmele de Dâmboviţa.

La ce-s bune indubitabilele iluzii, când Nimeni nu-ţi înveleşte, domnule Robu somnul de preamărire?

 

 

Taguri: , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.