Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

MiÅŸcarea “5 stele,” ultranaÅ£ionalistă, înfiinÅ£ată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obÅ£inut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Indispensabilul Coji ÅŸi Dubaiul de poveste

Când am ajuns în ÅŸedinÅ£a de Consiliu a Primăriei TimiÅŸoara cu prilejul conferirii titlului de cetăţean de onoare al oraÅŸului profesorului Dorin Sarafoleanu, o sfârlează a trecut pe lângă mine. Era Ioan Cojocaru, zis Coji, de pe vremea când era trimisul JudeÅ£enei de Partid să se ocupe de “Poli”. Acolo l-am cunoscut. ÃŽncă de pe timpul comuniÅŸtilor. TimiÅŸorenii îl cunosc umblând mai mereu în traning, de data asta era tras la Å£ol festiv. Era uns cu toate alifiile. Nu l-am crezut pe Nicolae Robu în campania electorală din 2012 când a promis că se va elibera de “indispensabilul” Coji. Åži acum tronează ca un Guru în mijlocul aleÅŸilor locali. Nu ÅŸtiu cum reuÅŸesc astfel de oameni să se transforme în flori de “nu mă uita” ÅŸi să devină parteneri de voiaj al aleÅŸilor în Dubai. Un indispensabil pe plajele unde nu-i nevoie de nădragi. Sigur că nu voi pune indiscreta întrebare dacă a mers cu varianta low-cost ÅŸi a stat la un hotel de 2 stele, nu se cade. E de la sine înÅ£eles că un baron nu-ÅŸi duce fiica la hosteluri cu duÅŸurile pe culoar.

Mă întreb oare primarul Nicolae Robu nu a avut curiozitatea să întâlnească vreun oficial care să-i explice cum cuceresc ei marea …barieră de corali ÅŸi înstelează marea. Pe timpul în care barosanii nu descopereau plajele din Dubai ÅŸi nici casinourile am fost primit de primar ÅŸi servit cu un ceai. ÃŽn semn de răsplată am primit un bilet de “nu mă uita.” De abia la pepiniera oraÅŸului am aflat că aveam de primit 12 palmieri, unul nu era mai mic decât blocul unde locuiesc ai mei la TimiÅŸoara. Mă costa transportul 12 dolari pe kg în avion, iar fiecare avea peste 400 de kile. Mai ieftin era pe mare… Am renunÅ£at pentru că nu aveam viziuni faraonice ÅŸi nici măzăricii nu apăruseră cu palmierii de litoral.

Era o vreme mai simplă, în care te plimbai pe străzile încinse, puteai admira în tihnă tonele de aur răsfirate prin bazare, fără a auzi vorbindu-se româneşte. Acum baronetul e mutat printre palmieri. Vedeţi de ce am ales să merg în Norvegia?

Acolo unde e nevoie de indispensabili nu găseşti fauna din stârpea lui Coji.

Taguri: , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.