mariusghilezan.ro

De multe ori ne spunem să nu fie mai rău ca înainte. Timişorenii sunt în starea asta de perplexitate. S-ar putea să asistăm la cea mai scăzută prezenţă la vot din istoria oraşului. Pe cine să alegi? Orza sau Robu? Erszy, Beuszy mindegy! Tot un drac.

După retragerea lui Gheorghe Ciuhandu, agitaţie maximă. În ambele tabere. PDL, în ecuaţia asta nu contează. Lupta se dă între candidatul USL şi cel al Uniunii pentru Timiş, care-l susţine pe eternul adjunct Adrian Orza. Nimeni nu are un proiect serios pentru oraş. Când am fost la Timişoara de Paşti, am întâlnit un băieţaş care s-a recomandat noul arhitect şef al oraşului. Dintr-o geantă mi-a scos un pliant, chipurile, Planul Urbanistic General. Păi, asta s-a făcut acum 12 ani în Bucureşti! Am rămas stupefiant de înapoierea oraşului meu natal, plin de case cu turnuleţe.

Adrian Orza nu se poate lăuda cu prea multe lucruri. Poate doar cu panglicile tăiate la diferite fonfleuri administrative. Dar Nicolae Robu, nici măcar cu atât. Deşi era sigur pe candidatura sa încă de câteva luni, nu a catadichis să iasă din eternele lui şedinţe. Nu are un program administrativ. Nici cu Poli nu se prea poate lăuda. Ce e “Schimbarea în bine depinde de tine” decât un sofism. E gol de conţinut, ca şi personajul de idei politice. Patru ani l-am aşteptat cu un proiect. Nimic. Nu găseşti vreo frază memorabilă în textele sale. În plus, te apucă frigul uitându-te pe afiş. Parcă sunt Munţii Banatului înzăpeziţi în spatele lui. Sigur că lumea nu votează afişe. Aşa cum spuneam în manual de campanie electorală, apărut recent. Dar, totuşi, important este cum caută în afară, omul, parcă aşa se zice prin Banat.

Adrian Orza a avut o iniţiativă interesantă înainte de alegeri privind curăţenia oraşului, umplând panourile cu porcuşori ( aviz celor care aruncă hârtii). Târziu am aflat că şi această idee a fost luată de la Paris.

Oricare ar fi câştigătorul, Timişoara va rămâne un oraş prăfuit. Şi asta din cauza unor onaci ca Borha, eternul numărul doi, dar plin de sine, sau cu un primar mediocru într-un burg de tradiţie. Putea fii din nou Mica Vienă. Dar, n-a fost să fie.

Îl înţeleg bine pe prietenul meu Ovidiu Drăgănescu. Îşi plânge în pumni. E singurul om politic local cu proiect. Dar s-a trezit prea târziu. Când vrei să câştigi, în opoziţie fiind, trebuie ca cetăţenii să te perceapă ca alternativă. Dar pentru asta trebuie să munceşti patru ani. Nu o lună. În stele, poţi câştiga, dar nu pe pământ.