
Miturile antice povestesc despre puterile paranormale ale Oracolului din Delphi. Conform legendelor, preoții aveau puterea de a se conecta cu zeii, străinii sau călătorii în timp, deţinând instrumente de înaltă tehnologie. citeşte
Miturile antice povestesc despre puterile paranormale ale Oracolului din Delphi. Conform legendelor, preoții aveau puterea de a se conecta cu zeii, străinii sau călătorii în timp, deţinând instrumente de înaltă tehnologie. citeşte
Piaţa Libertăţii din Timişoara are o mai amplă deschidere, acum după finalizarea rondurilor cărămizii. Primăria a plantat şi seria de pomi, cerută de localnici.
Poate niciodată în istoria ei Statuia Sf. Nepomuk, comandată în 1753, la Viena, de către Congregaţia Sfântului Nepomuk şi a Sfintei Fecioare Maria, nu a fost mai bine pusă în valoare. Operă a sculptorilor F. Blimm şi E. Wasserburger, realizată în manieră barocă, puţini ştiu că a revenit în locul ei de abia în 1969, ea fiind mutată la Poarta Transilvaniei din cadrul cetăţii Timişoarei, câteva secole. citeşte
Macht Frei-ul este impus azi prin corectitudinea politică. Prin modele şi tendinţele impuse de noua industrie a binelui, frumuseţea nu mai e un dar divin, ci o convenţie ideologică. citeşte
Unii ascultă colinde, alţii corul ultraşilor. Chestiune de semantică muzicală. Dar e totuna.
Din bătrâni a rămas obiceiul de a umbla cu capra, cu ursul. Piţărăii sunt primii vestitori ai naşterii Domnului. Ultraşii, ai spiritului colectiv. citeşte
Doamna Flavia Bălescu (Coposu) împlineşte azi, 6 decembrie 2015, 91 de ani. Să-i urăm la mulţi ani unei distinse luptătoare care ne încântă şi azi cu memoria dumneaiei prodigioasă.
Îţi vorbeşte oricând despre consecinţele primul război mondial şi cum a a ajuns la Nyiregyhaza (Ungaria de azi), unde era tatăl ei arestat. La vârsta de 4 ani îşi aminteşte cum cânta alături de cei mari: “Horea, Belea, crâşmă-n deal/fug ungurii din Ardeal.” Îţi poate mărturisi despre domnul Buhai, un bătrân care le citea copiilor poveşti din cărţi despre istoria neamului românesc, dar şi cum era îmbrăcat, fireşte purta pălărie. “Ce nu e scris în cărţi nu e adevărat,” spunea bătrânul. Aşa a aflat că străbunicii ei nu erau iobagi, ci liberţi, ca semn distinctiv purtau culoarea galben-albastră la lugubă. citeşte
După Unirea de la 1918, doi savanţi români au creat două fiinţe nemuritoare. Una la Cluj, alta la Timişoara. Primul venit pe lume a primit de la naştere o şapcă roşie. Cel de-al doilea, un tricou alb-negru. Universitarii i-au legănat, i-au învăţat cum să se poarte în lume. Au crescut mari. S-au bătut cu mari nume ale bătrânului continent. Au îngenunchiat stele şi dinamoviate. S-au mai prăbuşit. Apoi s-au ridicat. Au luat-o de la capăt. Mereu în arenă. Cu fruntea sus. Pe ei oamenii i-au iubit. Au fost purtaţi pe braţe de cel puţin trei generaţii. Dar de ce sunt atât de tineri. Atât de entuziaşti. Dar de ce sunt ei nemuritori? citeşte
300.000 de români au luat credite ipotecare până la limita de 150.000 de Euro. Dintre aceştia doar 1,69%, adică 5020, au întârzieri la plata datoriilor lunare. 432 au credite de peste 15.000 de Euro. În rândul acestora, procentul este între 40-100%. Între 30-40 de persoane au credite de peste un milion. Unul a luat vreo şase milioane pentru un Mall. Nu vor să plătească nimic. Paguba băncilor ar ajunge cam la 1,3 miliarde de euro, dacă s-ar aplica Legea “dării în plată.” Şi de unde să scoată aceşti bani? De la românii care au depozite, prin micşorarea dobânzilor şi creşterea costurilor pentru credite. Deci, păcălit e tot cel sărac. citeşte
Sâmbătă 14 noiembrie 2015, în holul Ateneului Român, ora 12,00, Ana Blandiana şi Romulus Rusan organizează o reuniune omagială a Alianţei Civice. Domnul Mihai Şora, în vârstă de 99 de ani, va avea cuvântul de deschidere. Apoi se va prezenta filmul Lucicăi Hossu Longin despre marele miting din 15 noiembrie 199o, când au fost peste 100.000 de participanţi. Intrarea este liberă. citeşte
Mulți ani nu i-am știut decât numele. L-am auzit pentru prima dată prin anii ’80 la posturile străine, într-o relatare despre reconstituirea PNȚ, făcută cu toate riscurile. Numele sever, întunecat, ardelenesc m-a frapat, iar acțiune mi-a trezit admirația necondiționată, pe care am oferit-o întotdeauna gesturilor care mi se păreau fără speranță. citeşte