mariusghilezan.ro

Doamna Flavia Bălescu (Coposu) împlineşte azi, 6 decembrie 2015, 91 de ani. Să-i urăm la mulţi ani unei distinse luptătoare care ne încântă şi azi cu memoria dumneaiei prodigioasă.
Îţi vorbeşte oricând despre consecinţele primul război mondial şi cum a a ajuns la Nyiregyhaza (Ungaria de azi), unde era tatăl ei arestat. La vârsta de 4 ani îşi aminteşte cum cânta alături de cei mari: “Horea, Belea, crâşmă-n deal/fug ungurii din Ardeal.” Îţi poate mărturisi despre domnul Buhai, un bătrân care le citea copiilor poveşti din cărţi despre istoria neamului românesc, dar şi cum era îmbrăcat, fireşte purta pălărie. “Ce nu e scris în cărţi nu e adevărat,” spunea bătrânul. Aşa a aflat că străbunicii ei nu erau iobagi, ci liberţi, ca semn distinctiv purtau culoarea galben-albastră la lugubă.
Tata Mare îi spunea bunicului matern, Gavril Vaida, preot greco-catolic. Sătenii din Bobota îi ziceau Măria Ta.
Ar vrea să se lupte pentru aflarea adevărului. E înmormântat Gheorghe Şincai sub părul cel vechi care era atunci în dealul Bobotei?
Îşi aduce aminte cum fratele ei Cornel mergea la Şcoala făcută de Inochentie Micu Klein la Blaj. Era într-o clasă de copii dotaţi. Unii erau domnişori din lumea mai înstărită, doar doi erau ţâpou, adică săraci. I se trimiteau prăjituri în cutii, iar ceilalţi veneau cu straiţe albe, negre, roşii, cam din cele care poartă azi hipsterii. Îşi aminteşte cum fratele ei a cerut să i se trimită şi lui gogoşi în straiţă.
Este destul să-i spui că ai vrea să mergi pe Dealul Ţarinei şi ore întregi îţi poate povesti de ochii albaştri pătrunzători ai lui Iuliu Maniu şi cum marele tribun îi dădea merele roşii cele mai mari. Îşi aduce aminte de doamna Clara, mama lui Maniu şi de călugăriţa Cecilia, sora lui, cât de simple femei au fost.
Dacă o întrebi de tatăl ei îşi aduce aminte de acea duminică din septembrie 1944, când erau toţi şase membri ai familiei la masă. Trei ore mi-a povestit despre cum era aşezată vesela, cum au dat năvală ruşii peste ei. S-au aşezat în locul lor şi se scărpinau cu furculiţele în păr şi mâncau cu mâna. Mi-a povestit cum unul dintre ei, mai înalt, cu o figură de rus alb, cu chipiu roşu şi o cruce NKDV i-a sfătuit în franceză să plece în occident pentru că vine pârjolul. “Sovieticii vă vor ocupa şi în clipa în care intraţi în partidul comunist veţi fi pierduţi.” După ce soldaţii s-au îndestulat l-au cuţitărit pe primar pentru a le oferi nevasta. În acelaşi timp zece ruşi au băut tot spirtul din farmacie şi au murit.
A trecut peste familia ei două războaie, dubla arestare a fratelui, comunismul şi iată astăzi ne pregătim să-i urăm un sincer la mulţi ani.
A scăpat din braţele cazacilor, a supravieţuit comunismului pentru a ne povesti despre alte vremi în care românii erau oameni cu nădejde.