KOD-ul polonez, fratele geamăn al USR
Ne-a părăsit Romulus Rusan
Pe vremea comunismului citeam şi reciteam “America ogarului cenuşiu” a lui Romulus Rusan. O pledoarie pentru vise. Un elogiu adus libertăţii. Un jurnal al vitezei printre vorbele “without trucks, the US are stop”. A fost la o bursă cu soţia sa Ana Blandiana. Când adolescenţa mea era captivată de miracolul statelor unde visele se împlinesc, nu ştiam că mama lui, aflată în agonie la Alba Iulia, nu voia să-i spună fiului că e pe moarte, ca nu cumva să-şi întrerupă călătoria. L-a aşteptat. I-a dat ultima îmbrăţişare.
Azi noapte a plecat la stele un suflet ales. Romulus Rusan rămâne nu numai în inimele noastre, ci şi în biblioteci.
(foto: Sighet, 1992)
A supravieţuit cutremurului din 1977 (locuia în blocul Colonadelor din spatele Muzeului Şuţu), pentru a mărturisi o viaţă exemplară şi o modestie rară. Un înger pentru Doina. L-am cunoscut pe vremea Alianţei Civice. Modest, mereu în rândul doi, era de o meticolozitate bibliofilă. În casa sa Corneliu Coposu, Petre Mihai Băcanu, Emil Constantinescu au luat marile decizii de transformare a României.
A fost urmărit zeci de ani de Securitate. La fel ca Octavian Paler avea un hârb de maşină. Ultima dată m-a adus acasă de la Romexpo. Îşi cerea scuze pentru maşina lui modestă.
A scris mult. S-a implicat în construcţia Memorialului de la Sighet. A coordonat colecţia de mărturii. Mii de cărţi ale rezistenţei l-au avut mentor şi editor.
A scris 14 cărţi. A fost unul dintre fondatorii Convenţiei Democratice din România.
Să aibă lumină în drumul către stele.
În inima noastră rămâi zidit, precum cărţile sfinte în zidurile catedralelor.
Up-date:
Vin de la sediul Fundaţiei Alianţei Civice. Telefoanele sună din toate direcţile. Meridianele par să arate că „solidaritatea este superlativul libertăţii”. Lumii nu-i vine să creadă. Acum câteva zile, Romulus Rusan era la GDS la întâlnirea lui Dacian Cioloş cu reprezentanţii societăţii civile. “Sunt Gabriel.” Doina (Ana Blandiana) ne spune că e Liiceanu. Nu-i vine să creadă cât de scurt e firul dintre un dialog şi un necrolog. Preşedintele trimite omagii. La Sighet bat clopotele. Părintele Marchiş îşi oferă serviciile. Patriarhul vrea să trimită Episcopul Bucureştilor. Băcanu e uluit. A murit în acelaşi spital, la fel ca soţia lui. Mailurile sunt invadate. Ioana scoate un dosar cu mesajele de condoleanţe. Alexandru Zub, la cei 84 de ani, regretă că nu poate veni. Misiunea citirii mesajului mi se încredinţează (ce onoare). Propun mesajul pentru panglica coroanei de flori: “Ducem ideile mai departe.” Soţia e calmă, la fel ca-n anii când căpitanul Lăscărică le punea în casă microfoane. Vrea la Bellu ceva simplu. La fel cum era Romi. După vorbă, după port. Cu toate că Armata a pregătit salvele de tun. Ţine în braţe dosarul cu mesajele prietenilor. Pun fotografia de doliu în porbagaj. O ajut să urce bagajul în Pegout ei 105, până ieri condus de Romi. Va avea cea mai cumplită noapte a singurătăţii. După 54 de ani de căsătorie. Plec cu sora Doinei, un alt monument de simplitate.
Mâine la ora 16, la Capela de la Bellu, popa va citi “stâlpii”. Duminică la 13, îi spunem rămas bun.
Aş vrea să recitesc “America ogarului cenuşiu”. Constant că nu mai am cartea. Dată a fost. Rămân cu “memoria, singura formă de justiţie.”
Odată cu Romulus Rusan ne pleacă simplitatea şi sinceritatea. Pământurile şi le-a donat bisericii din Alba. În spaţiul strâmt nu va duce cu el nimic, însă sufletul său va călători printre stele, în timp ce munca lui va umple biblioteci.
Unii îşi ridică palate, alţii învăluie viitorul în cuvinte meşteşugite.
Dacă ar fi să se construiască o catedrală a Alianţei Civice, eu aş vrea să fiu garguiul, iar el particula lui Dumnezeu.
Când pleacă un scriitor, e semn că Dumnezeu şi-a făcut loc în bibliotecă.
Să ai lumină, dragă Romi!
Cine a distrus leagănul fotbalului românesc?
Procesul Lewandowski s-a închis. Verdict: port ilegal de tricolor. Ăsta e blestemul mutării fotbalului din Oradea, Arad şi Timişoara la Afumaţi, Chitila, Baloteşti.
Pe vremuri nemţi şi unguri din vestul Regatului românesc duceau tricolorul pe Conte Verde. Dar pe atunci nimeni nu contesta supremaţia vestului de lorzi. citeşte
Cu Poli, la 2337 m altitudine
Am purtat un titlu de “glorie/ce face istorie” pe vârful Mohoru (2337 m), din Munţii Parâng, spre cel mai fascinant lac glaciar pe care l-am văzut vreodată. citeşte
Ana, o regină, care ar fi putut fi…
Regina Ana a plecat puțin… Trupul ei va fi coborât în cripta de la Curtea de Argeș. La doi pași de mormântul Reginei Maria.
Principesa Ana, fiica a Prințul René de Bourbon-Parma și a Prințesei Margaret a Danemarcei, avea 23 de ani când l-a cunoscut pe Regele Mihai al României la o recepție în salonul hotelului Claridge’s din Londra, înainte de căsătoria Reginei Elisabeta a ll-a a Regatului Unit al Marii Britanii.
A fost fâstâcită la vederea tânărului Mihai, în momentul în care i-a fost introdusă de mama ei, Ana a luat poziție de drepți și a salutat militărește. Nicio reverență, cum se cădea, în fața unui rege, tânăr, chipeș, neînsurat, nici măcar un salut elegant, de femeie. Poate ca tocmai fâstâceala aceea a fost scânteia care a aprins focul din inima regelui. Spre bucuria celor două mame, Mihai s-a îndrăgostit la prima vedere. La scurt timp, cei doi s-au întâlnit din nou, tot întâmplător la Ambasada Luxemburgului. Cel puțin, așa au crezut tinerii, numai că totul fusese pus la cale de familii. Și totul era legat de aceeași căsătorie…
N-a trecut mult timp, și a venit si inevitabila întrebare: “Vrei să-mi fii soție?”. Erau amândoi la Lausanne, în Elveția, la o săptămână după prima întâlnire, din Londra. Ea a acceptat. El, Regele, a plecat în țara sa, la îndemnul lui Winston Churchill. Cum prevedeau uzanțele vremii, Mihai l-a informat pe Petru Groza, prosovieticul prim ministru de atunci, că intenționează să se căsătorească. Enervat, Groza i-a replicat că țara e săracă și nu ar putea suporta costurile unei căsătorii regale. Era în decembrie 1947. La sfârșitul lunii, Mihai a fost chemat de Groza la București. Credea că va primi informații despre ceremonia căsătoriei cu Ana, prințesă de Bourbon-Parma. Cu amenințarea uciderii a o mie de tineri și cu pistolul în buzunar, Groza l-a silit să abdice. După câteva zile, Mihai, împreună cu mama sa, regina Elena, părăseau țara cu trenul regal. Puțină lume știe că Prințul Vladimir Ghika, astăzi canonizat de Vatican, a fost invitat de regina mamă să plece din țară cu ei. Și-a uitat pașaportul acasă. Pe peronul gării din Băneasa, ar fi spus: ”Dacă așa a vrut Dumnezeu, rămân”. Și s-a sfârșit în ”Neagra” de la Jilava.
În mai 1948, regimul comunist i-a retras cetățenia Regelui Mihai. În iunie, la Atena, are loc nunta regală. Papa Pius al Xll-lea nu a încuviințat căsătoria unei catolice cu un ortodox. De aceea multe familii regale nu au participat. Viitoarea regină Sofia a Spaniei și Constantin al Greciei au fost paji la nunta celor doi. Mihai nu l-a invitat pe tatăl său Carol al ll-lea la nuntă. Aflat în Portugalia, cel din urmă i-a transmis o depeșă prin care-și felicita nora, prin care solicita să fie demnă de fiul său. Cu umorul caracteristic și cu spontaneitatea sa cucernică, Ana i-a răspuns: “Sper să fiu la fel de demnă ca Regina Elena,” pe care Carol o părăsise pentru Elena Lupescu.
Regina Ana i-a dăruit Regelui Mihai cinci fiice: Margareta, Elena (mama Prințului Nicolae), Sofia, Irina și Maria.
Fotografia realizată de Mihai Covrig cuprinde întreaga poveste a cuplului regal, cel mai longeviv din istoria regilor români.
Regina Ana, o fire jucăușă, a fost o ființă de o rară inteligență, de-o izbitoare frumusețe spirituală și, în primul rând, extrem de generoasă. Renunțând la religia ei, a dăruit ce avea mai scump tuturor românilor: iubirea față de țară și față de Majestatea Sa Regelui Mihai.
Odihnă veșnică!
Sixtina din cavoul liberal
Trei greşeli capitale de strategie politică a făcut PNL Bucureşti în mai puţin de jumătate de an: desemnarea necharismaticului Cristian Buşoi, a outsider-ului Marian Munteanu şi a insipidului Cătălin Predoiu, candidaţi ai partidului pentru cea mai importantă competiţie electorală a alegerilor locale din România. Primăria Bucureştiului nu se câştigă de franzele, înlocuitoare de kebab, darmite de băieţii kaviar, în plimbări printre plasele de rafie. Dacă liberalii aveau minte îi contrapuneau Gabrielei Firea pe Adriana Săftoiu, dar temerea că între ea şi Băsescu se va declanşa jihadul a dus la cea mai mare înfrângere din 1990 în Capitală. citeşte
Nicolae Robu – Scrisoare deschisă adresată timişorenilor
În urmă cu patru ani, m-am întâlnit cu reprezentanţii Peluzei Sud. Tinerii furioşi şi liberi n-au dorit să susţină proiectul meu: mutarea ACS Recaş la Timişoara. Au fost foarte tranşanţi. Doreau să pornească din ultima ligă. Atunci le-am zis: “cum aş putea să cer bani de la consiliul local sau de la judeţ pentru o echipă din Municipiu?” Şi drumurile noastre s-au despărţit. Ei pe uliţele Leucuşeştilor, Bacovei, Racoviţei, prin noroaie şi terenuri virane, eu spre autostrăzile primei ligi. Cei şase lideri ai Druckeria erau amatori în conducerea unei instituţii. Le-am spus că timpul, ca la Marin Preda, nu are răbdare. Eram ferm hotărât că prin aducerea lui Daniel Stanciu şi a consacraţilor Gabriel Cânu, Ovidiu Popescu, Ianis Zicu, Nuno Claro să ne batem la titlu. citeşte
Petrecerea campionilor
Băieții in ghete știu toate melodiile Peluzei Sud. Am petrecut noaptea campionilor împreuna. Sunt mândru de ce au putut realiza în doar patru ani Druckeria şi Drojderia. Un fenomen unic în Romania. Cei mai frumoși ani sunt cei ce vor veni.
La fel am petrecut cu Poli şi în 1980 după calificarea cu Celtic Glasgow. Doar că nu mai am 16 ani, precum Patrick Peter, azi. Susţin next generation. “Ca să vadă toată ţara/cum petrece Timişoara”.
Club Tornado, marţi 24 mai 2016.
#forzaviola;#poli;#Ultras
Drojdierii deschid academie de vise frumoase
În seara asta, după victoria lui ASU Poli la Craiova, în Timişoara se dăstupă uiegile, doar unul ce-nvârte marvele Becicerecului şi a lui Rusu casă e pus pe potcă. Are un cune la bobric, obrazu-i covăsât. citeşte
Mişeii l-au făcut dator pe Rege la fisc
Mai mare ruşinea, Regele Mihai l apare pe “lista ruşinii” datornicilor la ANAF. Obligaţiile Regelui la bugetul de stat sunt mai mari chiar decât ale lui Gigi Becali, înregistrat cu suma de 3.989.530 lei, şi decât ale lui Silviu Prigoană, care figurează pe lista cu 3.967.774 lei. Creanţa sa, spun oficialii Ministerului de Finanţe, nu înregistrează restanţe pe sănătate sau la fondul de pensii. citeşte
O fotografie care face înconjurul lumii
Patrick Ekeng a murit la 300 de metri de cel mai modern spital al Bucureştiului. Ştirea face înconjurul lumii. Salvării i-au trebuit aproape trei minute să ajungă la locul prăbuşirii mijlocaşului. Nu avea aparate de resuscitare. Cum a reuşit medicul lui Dinamo să-i facă masaj cardiac într-o maşină mică? De ce nu s-au aplicat procedurile de resuscitare în situ? Cum de se poate muri într-un oraș în care urletul strident al unei ambulanțe se aude o dată pe minut? Cine e vinovat de întârzierea ambulanţei? De ce sportivilor nu li se fac investigaţii cardiace amănunţite? Oare Patrick avea vreo suferinţă ascunsă? S-a pus vreun blestem asupra lui Dinamo? citeşte