mariusghilezan.ro

Nimic. Răspunsul ni l-a dat astăzi Brînduşa Armanca, la Conferinţele TNB. Pregătită cu date, cifre de audienţe, asemenea unui profesor care se respectă, omul de televiziune şi gazetarul de investigaţie ne-a demonstrat că televiziunea nu a pierdut nimic din cota de piaţă, în ciuda expansiunii internetului. citeşte

Pentru că subconştientul joacă mereu festa, afişele Mişcării Populare au un mesaj subliminal. Descoperiţi-l!

Când nu ridică guşa, Marian Iancu întinde plase de muşte pentru bondarii din jurul lui Bojin şi Robu. Într-un interviu în “Fotbal vest” (nu se poate citi decât de către abonaţi n.a.) spune că “POLI” e el. Poate să se creadă chiar Richelieu în grădina cu pitici. Dar ce-i cu hârtia de muşte? În acelaşi interviu lasă porţi deschise de negociere cu autorităţile locale pentru vânzarea patrimoniului echipei de aproape o sută de ani. Mai şi ameninţă. Că se întoarce. Şi-i va popii din Liga a ll-a pe toţi. Pentru că nu toţi sunt fraierii lui, cei care citesc atent statutele federale şi cele ale Ligii ştiu că nu pot fi admise în competiţia internă echipele cu milioane de euro datorii, chiar dacă judecătorul sindic ar încerca să facă vrăji. citeşte

În Ajunul Paştelui, am fost invitatul Cameliei Csiki la emisiunea “Ora regelui,” unde am încercat să explic de ce nu avem încă Regele pe tron.

Pentru cei care nu au urmărit emisiunea, o pot face aici!

În umă cu ceva vreme, insolvabilul Marian Iancu cerea Curţii de Arbitraj de la TAS, interzicerea folosirii denumirii de POLITEHNICA TIMIŞOARA de către ASU Poli Timişoara, a culorilor alb-violet, a imnului, logo-ului, precum şi a oricăror alte elemente care să aducă prejudicii societăţii comerciale deţinute de dânsul, aflată în insolvenţă şi fiind condusă, potrivit legii, de către administratorul judiciar. Pe deasupra, Marian Iancu solicita plata unei sume în cuantum de 983.000 euro. citeşte

Dacă vreţi să înţelegeţi de ce nu avem încă Regele pe tron, urmăriţi sâmbătă, ora 13:00, “Ora regelui.” Voi fi invitatul Cameliei Csiki.
Voi dezvălui în premieră elemente din planul lui Corneliu Coposu, privind restauraţia. De ce nu s-au ţinut de legământ unii politicieni? Vorbim în timpul emisiunii.

După ce a supravieţuit unui atac cerebral, inima lui Gheorghe Faje, omul care mi-a arătat prima oară în viaţă în Maramureş cum arată bivolii, a refuzat ieri să mai bată. Îi plăcea să i se spună de tânăr Moşu.  Nu l-aţi cunoscut. Era dintre pământenii care nu ies în faţă. Cu altruismul său, de multe ori sufocant, îmi umplea portbagajul. Oameni ca el sunt tot mai puţini. citeşte

Discutam recent cu doi colegi vechi de presă. Ziarele nu vor muri. Lumea fină, sătulă de noile tehnologii, se va întoarce la trabucurile de foi şi la mirosul de plumb, în cafenele sau umbrare domneşti. “Deja există tineri care nu mai ştiu să scrie de mână,” îmi spunea recent un renumit profesor. Din arta seducţiei nu va dispărea niciodată scrisoarea parfumată şi sărutul de ruj pe plic. Va lipsi doar o perioadă. Când toţi gunoierii şi toţi tarabagii vor avea plăci electronice, pe care se vor da de-a dura, cât de intelectual pot ei, în spaţiul dintre două secunde, adevăraţii cititori vor savura hârtia tipărită. Aşa cum Regele scrie şi azi, deşi are suficiente laptopuri, pe hărtie manuală cu toc şi călimară, aşa vor face toţi care doresc să se respecte. Eu cred că aristocraţii se vor întoarce la la vechile deprinderi.

În urmă cu 20 de ani nu aveam reţele mobile, doar o reţea de oameni inimoşi, nu comunicam virtual, doar real, nu “fredonam” scaunele redacţiilor, pentru că ştirea o culegeam de la firul ierbii, nu compilam din biblioteci sau din telexurile agenţiilor, ne băteam pentru o lume cât mai reală. Dar ce entuziasm aveam. Nu ni se dădeau concedii sau sâmbete libere. Nu negociam raţiile de carburant sau minutele bonus. Nu ceream conducerilor bani de plecări în străinătate, pentru că mereu aveam burse. Şi publicam într-un tiraj de câteva sute de mii de exemplare. citeşte

Târnosirea Catedralei Mitropolitane din Timişoara a avut loc la 6 octombrie 1946, în prezenţa Regelui Mihai, care este şi unul dintre ctitorii acestei biserici. Evenimentul a fost văzut ca o mare sărbătoare, participând inclusiv patriarhul de atunci, Nicodim Munteanu, alături de un mare sobor de preoţi din întrega Mitropolie a Ardealului şi reprezentanţi ai Bisericii din toată România. Bunicul meu, Moise Ghilezan, protopop de Ciacova, a slujit alături de marii ierarhi bănăţeni. citeşte

Unui celebru oraş minier i se “amputează” picioarele. CFR a decis să scoată şinele din Gara Anina. Să-i taie ieşirea către lume. După ce revoluţia a adus cel mai mare şomaj din regiune, formidabila construcţie care pleca din  Steierdorf (actuala Anina) către Deutsch-Orawitz (Oraviţa), prima linie ferată de munte din imperiul Austro-Ungar, măiestrie tehnologică a inginerilor Anton Rappos şi Karl Dülnik şi a  celebrilor arhitecţi Karl Maniel şi Johann Ludwig Dollhoff-Dier, va fi închisă. citeşte

Pentru că nu prin statura fizică şi-a depăşit semenii, pentru că a luat în suveranitate principile moralei creştine în vremurile ateismului de stat, pentru că nu şi-a negociat niciodată principiile, pentru că nu a abdicat de la crezul său monarhic, pentru că prin viziune şi-a întrecut semenii, aflaţi în stadiul junioratului politic, pentru că s-a sacrificat pe sine în numele unui ideal, când alţii făceau compromisurile supravieţuirii, pentru că a iertat, dar nu a uitat, pentru că nu a avut duşmani, decât adversari, pentru că bunătatea lui era fără egal, pentru că a fost dispus să-şi apere torţionarii în cazul unor procese, nu în ultimul rând pentru postura sa aristocratică, Petre Ţuţea l-a ridicat la rangul de SENIOR, de unde nimeni nu l-a mai detronat. citeşte