După ce a supravieţuit unui atac cerebral, inima lui Gheorghe Faje, omul care mi-a arătat prima oară în viaţă în Maramureş cum arată bivolii, a refuzat ieri să mai bată. Îi plăcea să i se spună de tânăr Moşu.  Nu l-aţi cunoscut. Era dintre pământenii care nu ies în faţă. Cu altruismul său, de multe ori sufocant, îmi umplea portbagajul. Oameni ca el sunt tot mai puţini. citeşte

Trei ore de parcurs un  drum prin hârtoape, de la Baia Mare până la Vișeul de Sus, merită efortul pentru a umbla cu Mocănița, singurul tren pe ecartament îngust cu locomotivă de aburi din Europa. Rătăcim drumul și ne trezim pe Valea Vișeului la câțiva km de granița  cu Ucraina. Este 8,45 și GPS-ul ne arată că mai avem o jumătate de oră. Sar și-i zic Lilianei, o prietenă de peste 40 de ani din Maramureș, să sune la companie și să țină în loc trenul. O face, cu chin și vai. Semafoare. Drumuri pe un singur sens. Ajungem la

9,18 minute în gara, ascunsă în spatele unor drumuri de piatră. Urcăm în fugă în ultimul vagon. Și eram și cu Gheorghe, moșul de 82 de ani, care avea grijă de mine când eram, vorba lor, prunc. Fost ceferist, l-au ajutat bărbații să suie. No tulai! Pornirăm. citeşte