Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.
Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.
Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo, a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.
Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,
Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte
Pentru că vremea e deMENTĂ, propun o mâncare vegetală de sezon. 600 de gr de spanac, 450 gr de mentă, o legătură de lobodă, şase fire de ceapă verde, toate tocate şi puse într-un bol. Peste verdeţurile amestecate cu oţet balsamic se adaugă jumătăţi de roşii cherry, pătrăţele de brânză Feta, crutoane.
În cinci minute se pot obţine patru porţii.
Când mai pleacă câte o gură de rai de pe piciorul nost’ de plai, mă simt ca la priveghi. Aşa şi acum când Gabriela Lungu, directorul de creaţie al celei mai premiate agenţii de PR din România, “The Practice,” se mută la la Weber Shandwick, un fel de Sfântu Petru al transmiterii mesajelor către Dumnezeu. Şi ajunge un demi-zeu. Vice President și Consumer Practice Leader pentru Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Wow ce tare 🙂 Mai sus decât ea e doar cerul. Şi noi rămânem cu cele mai bune bocitoare. Răul nu e chiar aşa rău. Doar două ore de zbor. Aşa că…să ne mai scrii.
Vei urca, probabil, înaintea mea pe noul Wembley (acolo unde-mi doresc de o viaţă să asist la o finală de Cupă şi să fredonez God save the Queen). Nu-i nimic. Cântă, Gabriela, şi pentru mine!
Tot m-am agitat zilele trecute cu factura de la Enel. Nu prea înţelegeam detaliile din anexă, cam ce parascovenii trebuie să plătesc. Şi de ce tot mai scump e să ai o casă în Bucureşti. Noroc cu amicul meu vechi Jean Constantinescu, un om pe care mulţi prim-miniştri ar trebui să-l ia ca dascăl de energie. “Taxa de congenerare“. Brrr. Te freci la ochi şi bagi mâna la portofel.
Lemurul fac parte din ordinul primatelor, un fel de maimuţă mai mică. Ea este omnivoră, dar preferă larvele din copaci. Lemurul auriu (Hapalemur aureus) este o specie mai distinsă. Trăieşte doar în Madagascar, fiind protejată. Mănâncă muguri de bambuşi gigant, ce conţin niveluri ridicate de cianură. Un exemplar consumă 500 de gr de hrană verde pe zi. Interesant este că vietatea înghite de douăsprezece ori doza letală a unui mamifer de talia sa şi nu păţeşte nimic. Mecanismele fiziologice care îl protejează de intoxicație cu cianură sunt necunoscute. În Centrul din Duke de îngrijire a lemurilor s-a descoperit că ei mănâncă doze mari de iederă, cu un conţinut ridicat de otrăvuri. citeşte
Suporterii Stelei sunt într-o progresie uriaşă. De ce? S-au înmulţit simpatiile? Răspunsul e simplu: românul slab de înger preferă să ţină cu o echipă tare. Vedeţi cum e şi cu dragostea? Pe Ghencea deabia se adună 10.000 de suporteri iar pe Naţional Arena e plin.
Într-o ţară în care ipocrizia şi impostura ridică fantasme din hârtie creponată, Goran Mrakic, un sârb din Banat, dă consecvenţei aura EXCEPŢIONALISMULUI: citeşte
Nu e o fiţă. Jumătate de planetă mănâncă homar. Nu e vina acestei largi majorităţi că o minoritate nu se poate dezlipi de mititei şi sarmale.
La Horeca Exporom, care s-a desfăşurat în week-end într-o locaţie mult mai generoasă ca deobicei, am mai învăţat o reţetă de la Cerasela Lungu, manager-departament al Şcolii Bella-Italia: Tagliatelele şi cuibăritul homarului în fois-gras. Sună exotic, nu? citeşte
“Nu este suficient să faci lucrurile bine pentru acţionarii tăi, ci să împarţi binele şi în pieţele în care activezi. Corporațiile care înțeleg acest lucru ca pe o oportunitate vor fi pregătite pentru a face afaceri oriunde în lume și fi-vor salutate oriunde pe pământ.” Reprezintă scrierea vreunui filosof economic? A vreun laureat Nobel, şoarece de laborator? Nu. Reprezintă o sinteză a doctrinei corporaţiei miniere PULA din Botswana. 
Lucian Vasile Szabo a fost unul dintre puţinii şefi de la care am avut ce învăţa. La începutul carierei mele publicistice, era redactor şef la cotidianul “Timişoara”. Împreună cu Ion Monoran săream de multe ori peste cal. citeşte
Contra necredincioşilor de la Chevron, o creştină organizaţie din Bârlad a scos 8000 de luptători pe străzi. Nu după principiile tactice ale lui Ştefan cel Mare, cu plimbatul lui Soliman prin mlaştina Podului Înalt, ci după modelul profund românesc: 8000 de pârţuri sunt mai puternice decât gazele lor de şist. Moşii şi babele au tras o fractură de limbă, de n-au înţeles nimic exploratorii care vor să ne scoată vânturile din fund. Gratis. Şi să ne facă şi independenţi de gazele ruseşti. La fel ca la MŢR, preotul a îngânat Mântuieşte, Doamne, poporul tău. Asta după ce 60 de ani, poporul drept credincios i-a aşteptat pe americani. Când vin, popii şi insurgentele societăţi civile (care nu sunt militare) le dau cu icoanele în cap. citeşte
Când văd figurile ceruite de la Bruxelles şi scandalul etichetării cărnii mi se face tot mai dor de Flipine şi de BALUTUL străzii, acea delicatese de pui neieşit din găoace. La ei / fericirea e artă, / vitală forţă de a fi în putere, / gata să-mpartă cu alţii / seva naturii, /
arii vindecătoare.
Balutul este după mine deliciul Asiei. Un embrion fertilizat şi fiert în coajă. Copt, mi se pare mai consistent. Se mănâncă în Filipine de sute de ani. Când am încercat prima oară, metisa care m-a provocat la degustări stradale m-a sfătuit să nu mă uit atent la găoace. Eu care mâncasem şi şarpe, nu sufeream de suveranităţile consumerismului de tip hot-dog, un câine fierbinte, dar acreditat, nu?
