Pe cât de lăudabilă acțiunea SMURD de salvare a victimelor accidentului din Muntenegru, pe atât de cinică purtarea IML-iștilor. Reportajul Mediafax este cutremurător. Trupurile au fost predate familiilor pe bază de fișă de  “predare/primire”. citeşte

Combinatul “Siderca” de la Călăraşi, o investiţie gigantică a regimului Ceauşescu (circa 2 mld de dolari), un colos industrial al vremii, a fost topit de firmele Securităţii. Ingineria a fost simplă:  SC Geomin SA, o firmă de comerţ exterior (ducea oţel în China şi aducea cărbune în România), a revendicat o creanţă de 11 milioane de dolari, pe care a cesionat-o sereleului lui Constantin Berbecaru ( fost securist din Bucureşti) Lemtrans, executând în instanţă mamutul, cât ai zice plici.

Morala: Nu ascultaţi vuvuzelele comuniste care trâmbiţează distrugerea industriei româneşti de către capitalism! Caracatiţa securistă a ras, tuns şi frezat, chiar şi după izgonirea din “Paradisul roşu”. Semn că încă nu ne-am eliberat.

” D-le Popoviciu, vă ştiam nemernic şi nesimţit, dar nu-mi puteam închipui că nemernicia şi nesimţirea cuiva poate merge atât de departe. Eu n-am lipsit nicio oră din Primărie în interes personal, mai mult, eu muncesc zilnic nu doar 8 ore, ci de dimineaţa până seara, inclusiv în multe din weekend-uri. Eu am făcut prin munca mea cinstită o mulţime de lucruri pt Timişoara, in timp ce dv sunteti o rusine!” citeşte

După ce s-a “îmbogăţit” cu vagoanele casate ale CFR, prin 2002, graţie lui Miron Mitrea,  Grup Feroviar Român al “regelui fierului vechi”, Gruia Stoica, a câştigat licitaţia pentru 51% din acţiunile CFR-Marfă, oferind suma de 202 milioane de Euro. Şi asta la doar un an de la  actiunea de executare silită a băncii-creditoare Banca Italo Romena şi în vreme ce OIL TERMINAL sau OMV PETROM au deschis acţiuni în pretenţii în calitate de creditori acuzând GFR că este în încetare de plăţi. Dacă mai punem la socoată şi greva angajaţilor din Portul Midia care acuzau neplata salariilor, înţelegem că CFR a fost dată pe mâna rromului  din comuna Toflea, precum stâna pe cea a lupului.

Vadimiştii şi toţi botaniştii noului val “Nu ne vindem ţara” pot să se declare mulţumiţi. Relu Fenechiu a respectat deviza brătienilor “Prin noi înşine”. Dacă e adevărată vestea zerourilor multe, ministrului i se fâlfâie că îi vrea Băsescu capul.  citeşte

Mircea Toma scrie pe site-ul Active Watch că ziarul “Adevărul” a cenzurat nu ştiu ce articol contra Roşia Montană Gold Corporation. Şi eu am redactat două articole pentru Kamikaze, cerute de redacţie, şi nu au fost publicare în formatul electronic, ci doar pe suport scris. Ce era să fac? Să-l sun pe Mircea Toma şi să mă plâng? Profesorii mei de media mă învăţau că viaţa unui ziar este de o zi.

Deşi nu lucră la “Tabu”, ştie ce-i aia. De ce Mircea Toma nu luptă alături de parlamentarii liberali, prin comisiile de specialitate, pentru interzicerea ofiţerilor sub acoperire să lucreze prin redacţii? E subiect tabu? S-ar deşertiza media?

“Ziarist de serviciul”, cu “u” tăiat înseamnă ceea ce înseamnă? citeşte

Ajung cu 10 minute trecute fix la Clinica Finesse de pe Dorobanţi.  Dau să mă scuz. Noroc că igienizarea spaţiului răstignirii mele, sub microscopul celebrului endodont Sergiu Nicola, e în plin proces. Nu miroase a dentist. O muscă doar rătăceşte prin spaţiul de sub tavanul de flori. Corp delict, era să strig. Stau calm. Nu mă agit. Ştiu că la medicii buni nu eşti sub haloul fricii. Comentez despre ştirea prezentată  de Sorin Dragomir pe Europa FM. La fiecare patru ore, un medic român hotărăşte să plece în străinătate. Doar anul acesta, 20.000 au ales Occidentul. citeşte

Palatul Ştirbei din Buftea (15 km de Bucureşti) ascunde o serie de mistere. Pe Domeniul aparţinând familiei domnitoare, în perioada 1850-1890 s-a ridicat o capelă Sf. Treime din banii lui Vodă Barbu Ştirbei, care a domnit în Ţara Românească între 1849-1856. Nici azi angajaţii domeniului nu au curajul să meargă noaptea peste podul lacului cu lebede. Spun că se aud mereu scâncete de copil.

În gropniţa lăcaşului de închinăciune a fost înmormântat în mare grabă Prinţul Mircea (mort la doar 4 ani, în 1916, de febră tifoidă în timpul primului război mondial), al treilea băiat al Reginei Maria. Presa şi istoricii vremii afirmau că acesta ar fi fost copilul  lui Barbu Alexandru Știrbey (a preferat să se semneze Ştirbey, mai occidental), nepotul domnitorului, ajuns administrator al Domeniilor Regale şi chiar consilier al Regelui Ferdinand. La cererea Principesei Ileana, rămasă în istoria României ca Maica Alexandra,  osemintele fratelui ei au fost mutate la Castelul Bran, aproape de locul unde se află inima Reginei Maria.  (Foto: Gropniţa capelei, într-o mare stare de degradare) citeşte

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, susţine că deplasarea ortacilor la Bucureşti în iunie 1990 s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu. Mai mult, el declară că garniturile de tren au fost puse la dispoziţia minerilor din ordinul lui Traian Băsescu. În calitatea sa de subsecretar de stat, Traian Băsescu îl avea în subordine pe Gheorghe Dobre, cel care l-a demis pe inginerul Mănuţiu, de la Regionala CFR Craiova, pentru că a încercat sa oprească garniturile de tren pline cu mineri în marşul forţat către capitală. Vasile Blaga era la acea dată proaspăt deputat FSN.  citeşte

Europa Nostra, o asociaţie paneuropeană de lobby pentru conservarea patrimoniului de pe continent, a citit ieri la Atena, într-o conferinţă de presă organizată la Biroul local al Parlamentului European, lista finală a siturilor şi monumentelor selectate pentru Programul de advocacy şi salvare „7 Most Endangered” (“Cele mai importante 7 situri aflate în pericol”). Printre obiective care au întradevăr nevoie de ajutor pentru restaurare, precum Amfiteatrul roman din Durrës (Albania), fortificaţiile Vauban din Briançon (Franţa), Mănăstirea Manuelinelor din Setúbal (Portugalia), aflate într-o adevărată stare de degradare, cineva a introdus şi Roşia Montană. Opa! citeşte

Pe Corina Şuteu orice “Who’s who” ar fi ocolit-o, dacă n-ar fi  fost director al Institutului Cultural Român (ICR) de la New York. Nici Google-ul nu ar fi cunoscut-o, pentru că până la sinecura dată de Patapievici, era un simplu lector al Universităţii Bucureşti şi agitator cultural, în timpul liber. După metoda Hrebenciuc şi după ce a chelit bugetele, birourile şi bazele de date din “200 East – 38th Street”, a privatizat Festivalul filmului românesc din NY, lansat pe vremea când huzurea pe banii publici. Rămasă fără finanţări, după demisia de anul trecut, acum face chetă publică prin Kickstarter pentru evenimentul său privat. citeşte

Unde se pune virgula? “Dacã bãrbatul ar cunoaşte valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.”