Mircea Toma scrie pe site-ul Active Watch că ziarul “Adevărul” a cenzurat nu ştiu ce articol contra Roşia Montană Gold Corporation. Şi eu am redactat două articole pentru Kamikaze, cerute de redacţie, şi nu au fost publicare în formatul electronic, ci doar pe suport scris. Ce era să fac? Să-l sun pe Mircea Toma şi să mă plâng? Profesorii mei de media mă învăţau că viaţa unui ziar este de o zi.
Deşi nu lucră la “Tabu”, ştie ce-i aia. De ce Mircea Toma nu luptă alături de parlamentarii liberali, prin comisiile de specialitate, pentru interzicerea ofiţerilor sub acoperire să lucreze prin redacţii? E subiect tabu? S-ar deşertiza media?
“Ziarist de serviciul”, cu “u” tăiat înseamnă ceea ce înseamnă?
Dacă ar mai fi jurnalist şi nu raportor pe banii lui Soros, ar şti că ziarele trăiesc din publicitate şi din tirajul vândut cititorilor. Îmi amintesc, totuşi, o întâmplare istorisită de milionarul Doru Buşcu, despre cum scriau băieţii de la Caţavencu, săptămânalul de Moravuri grele, contra lui Sorin Ovidiu Vântu, care era la acea vreme patron al ziarului. De supărare, Mogulul a cesionat cu titlul gratuit acţiunile vechilor acţionari: Toma & comp. Şi aşa jurnaliştii patroni au câştigat de două ori. Vezi, Mirciulică, cum e să fii patron de media?
În Occident toate organizaţiile neguvernamentale sunt obligate de lege să-şi publice sursele de finanţare. Pe site-ul Active Watch nu apare niciunde un raport anual de venituri şi de cheltuieli din 2009 încoace. Să ştie poporul de unde vin finanţările. Sunt curios de ce ONG-urilor nu li se impune respectarea Legii 52/2003, privind transparenţa? Că doar tot luptă, frumoasele de ele, pentru acest lucru. Poate că-i vine şi Leguitorului mintea din urmă şi să schimbe norma, astfel încât şi ONG-urile să-şi prezinte public Bilanţul contabil. E o idee.
Taguri: active watch, legea transparentei, Mircea Toma, ofiteri sub acoperire in media, raport anual
