Nu e o fiţă. Jumătate de planetă mănâncă homar. Nu e vina acestei largi majorităţi că o minoritate nu se poate dezlipi de mititei şi sarmale.
La Horeca Exporom, care s-a desfăşurat în week-end într-o locaţie mult mai generoasă ca deobicei, am mai învăţat o reţetă de la Cerasela Lungu, manager-departament al Şcolii Bella-Italia: Tagliatelele şi cuibăritul homarului în fois-gras. Sună exotic, nu?
Imagine: Dan Anghel şi Adrian Iuriciuc
Homarul reprezintă una dintre puţinele vietăţi de la care se poate mânca aproape totul. După ce intestinele se scot prin cartilajele moi, carnea din cleşti se separă într-un bol. Dacă aceasta se dă prin tigaia cu unt, cleştii şi cartilajele se fierb într-o ploaie de mirodenii. Separat se prăjesc legumele clasice: morcov, ţelină, ceapă. Într-un alt vas se fierbe o jumătate de litru de Cabernet Sauvignion cu zahăr, nirin (oţet din vin), soia şi sake, până se obţine ca o pastă. Odată fiartă şi dată în două clocote, supa de homar se îmbunătăţeşte cu lime, ghimbir, cili, ulei de măsline, prin amestec permanent.
Tagliatelele se fierb sub opt minute (aşa cum scrie pe pungă)
Ficatul de gâscă se prăjeşte la urmă, nu ca un ritual, ci pentru că el beneficiază cel mai mult din rafinamentul celor pregătite. Atenţie! Ficatul are mult ulei propriu, trebuie să avem grijă să aruncăm surplusul de grăsime. Sarea nu se pune decât după ce s-a prăjit.
Tagliatelele se amestecă uşor cu sosul din homar.
Într-un vas cu dichis se pun mai întâi legumele, apoi tagliatele cu sosul de homar, apoi foie-gras-ul şi în final se picură vinul făcut pastă peste amestecul delicios. Zmeura are rolul doar de decor.
Taguri: Cerasela Lungu, ficat de gâsca, foie gras, homar, retetă de sezon, tagliatele, zmeura
