Când văd figurile ceruite de la Bruxelles şi scandalul etichetării cărnii mi se face tot mai dor de Flipine şi de BALUTUL străzii, acea delicatese de pui neieşit din găoace. La ei / fericirea e artă, / vitală forţă de a fi în putere, / gata să-mpartă cu alţii / seva naturii, /
arii vindecătoare.
Balutul este după mine deliciul Asiei. Un embrion fertilizat şi fiert în coajă. Copt, mi se pare mai consistent. Se mănâncă în Filipine de sute de ani. Când am încercat prima oară, metisa care m-a provocat la degustări stradale m-a sfătuit să nu mă uit atent la găoace. Eu care mâncasem şi şarpe, nu sufeream de suveranităţile consumerismului de tip hot-dog, un câine fierbinte, dar acreditat, nu?