Pentru zestrea de cupru, în valoare 5 mld de euro, la cotaţia actuală de pe Burse, Roşia Poieni îşi aşteaptă peţitorii. După ratarea privatizării cu Roman Copper Corp, Ministerul economiei s-a gândit să găsească un ginere cu bani. În cursă au mai rămas doar Trafigura PTE LTD Singapore şi Yldirim Holding Turcia, care vor putea depune până joi dimineaţă la sediul Cupru Min Abrud oferta de cumpărare, precum şi documentele de participare precizate în caietul de sarcini pentru această etapă şi dovada privind achitarea taxei de participare la licitaţie. citeşte
Vedeţi, de ce nu am votat USL?
Nu mai demult decât toamna anului trecut, înainte de alegerile parlamentare, mulţi dintre prietenii mei îşi construiau cămări pentru a burduşi laptele şi mierea ce urma să curgă după ce USL ajungea la putere. Ca unul care cunosc saloanele de partid, nu doar din spaţiul în care se schimbă perucile şi se cosmetizează chipurile, ci şi din holurile largi în care se plimbă papioane şi tablete, neînsufleţite, am spus cu predicat: “Eu nu vreau să schimb hoţii lor, cu hoţii noştri”. citeşte
Cum m-a dus părintele Calciu-Dumitreasa la o cină a “sutanelor cu epoleţi”
După pomenirea şi deshumarea ce au avut loc conform rânduielilor la 7 ani după adormirea sa, trupul Părintelui Gheorghe Calciu a fost descoperit întreg, neputrezit, nestricăcios, aproape integral, notează site-ul Bucovina Profundă. citeşte
Neomarxiştii lui Rogozanu vor să ia puterea
Un anume Poenaru (emul al lui Panait Bogătoiu cel cu sindicatul roşu din Atelierele Griviţa, în 1933) scrie pe CriticATAC, nici mai mult, nici mai puţin, că a venit timpul ca ei să preia puterea. Citiţi, aici cum vor neomarxişii să dea capitalismul (acest proces de acumulare prin disposesie, cum zice agentul de influenţă) jos din pod. Şi asta în timp ce ecoanarhiştii de la Greenpeace săpau tranşee de luptă în faţa parlamentului. Dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns. Nu ştim ce a prizat de dimineaţă, dar ştim că ştecherul Moscovei nu prea-şi găseşte priza la români.
O simplă probă a eco-anarhismului: postarea de pe Facebook a lui Mihai Picoş
Active Watch era nedumerită ce sunt eco-anarhiştii şi a cerut SRI-ului un punct de vedere. Răspunsul, aici. Nu de puţine ori am scris despre aceste grupări paraşutate în România de mai mulţi ani. Am scris în urmă cu doi ani despre tabăra internaţională Reclaim the Fields care a avut loc la Roşia Montană. citeşte
Eco-anarhiști, mai aveți de huiduit până în 2019, dacă tot faceți jocurile ungurilor!
Opozanţi ai proiectului minier de la Roşia Montană au fluierat şi huiduit, așa cum am prevăzut, duminică, la Alba Iulia, în momentul depunerii de coroane la statuia lui Mihai Viteazul, eveniment la care asistau peste două mii de persoane. Într-un grup separat se se aflau vreo sută de membri ai Platformei Civice Acţiunea 2012 care scandau ”Unire” cu Basarabia. Ambele tabere, aflate în vecinătate, au protestat împotriva tuturor autorităților. Mai puțin împotriva Familiei Regale și a PNȚCD.
Anarhiștii ecologiști au scandat ‘Hoţii’ şi ‘Trădătorii’ când au fost depuse coroane de flori din partea Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Parlamentului, Uniunii Social Liberale, Partidului Democrat Liberal, Instituţiei Prefectului Alba, Consiliului Judeţean Alba, Primăriei municipiului Alba Iulia, dar şi a celorlalte partide.
Tinerii au afişat bannere cu mesajele ‘Salvaţi Roşia Montană’, ‘Mineritul cu cianuri înseamnă moarte’, ‘Afară cu RMGC din ţară’, ‘Singura soluţie, încă o revoluţie’.
Interesant că cele două grupuri contestare nu s-au amestecat, fiecare cu treaba lor. Unii unioniști, alții împotriva oricăror forme de investiții pe teritorului României. citeşte
1 Decembrie va aduna la Alba Iulia doar eco-anarhiștii și frustrații politici. Hai cu10 Mai!
Alba-Iulia s-a pregătit în zadar pentru ziua națională. Bucureștiul a luat frișca. Templul reîntregirii neamului românesc, cu o cetate în stil Vauban, recent reabilitată, unde Iuliu Maniu a decretat Unirea fără ”condițiuni”, nu va avea oaspeți de marcă de 1 Decembrie. citeşte
Apocalipsa de la Barza și Noe de la Brad. Unițisalvăm #
”O Tannenbaum” nu se poate cânta la Brad, oraș din județul Hunedoara, unde guvernul a condamnat cei peste 10.000 de locuitori la un cald nemțesc, dar nici mioriticul ”O, brad frumos”. E frig și gica-caloria e la preț de Mercedes. Șomajul e în creștere. Mina de la Barza s-a închis de șase ani. Acolo munceau 6000 de oameni. Banca Mondială și guvernele postdecembriste au decis: finish. Apocalipsa e un termen dulceag la ce față are astăzi locul unei fabrici, ce dădea – la un moment istoric – 1% din producția mondială de aur. Țiganii au jumulit de fier combinatul și șmecherii din Hunedoara l-au topit. Asta pare să fie răsplata, adusă de contemporani populației, care a adus Băncii Naționale mai bine de ¼ din rezervele sale de aur. Unițisalvăm #.
Sărăcie și disperare. Doar curățenie de catedrală în spațiul în care Sfânta Varvara nu mai are pentru cine se ruga. Nu mai există minerit. Dar o frumoasă comunitate, care își supraviețuiește cu o mândrie greu de egalat, la doar 10 km de Țebea, prihănirea. Un muzeu unic în lume, al aurului, își așteaptă vizitatorii. Ani de luptă pentru recuperarea lui nu au fost destui. Încă nu a intrat în patrimoniul localității. Oricând există riscul unui faliment programat, al unității de stat, și bogățiile sale să fie scoase de mâini nemiloase la mezat. Și asta după ce a fost parțial recuperat și aurul salvat.
La sediul ”Auraria” ne așteapă Nicolae Pantea, un domn mult mai înalt decât gârbovnica bătaie de peturi în asfalt. Are 78 de ani și continuă să lupte pentru drepturile minerilor.
La patru ani de la închiderea minelor de stat, alături de alți 40 de colegi, a fondat o instituție de temelie care să promoveze mineritul.
Principalul obiectiv al organizației este – conform declarațiilor domniei sale – ”prospectarea, explorarea și trecerea la exploatare a tuturor resurselor minerale, în întreaga regiune a Patrulaterului Aurifer”.
După lichidarea judiciară a minei Barza, toate bunurile mobile sau imobile au trecut la CM Deva. Un lichidator din Timișoara a vândut clădirea, în care se afla Muzeul Aurului ”la o cultă religioasă din București pe un milliard de lei, bani vechi,” ne spune cu indignare fostul mecanic de utilaj miner. Și asta după ce Remin Deva (moștenitoarea CM Deva) a investit în reparații cinci miliarde de lei. De frica prăpădului, primarul și organele de stat au ascuns minunile aurifere, unice în lume, într-un depozit.
Domnul Pantea se bucură că de aproape un an Muzeul s-a redeschis pentru vizitatori. Comoara s-a redat publicului, dar omului încă îi e teamă de un faliment al intreprinderii de stat. ”Să nu vină iar lichidatorii, naiba să-i ia”.
Paisprezece memorii la primul ministru, la Parlament, la DNA, la Avocatul Poporului i-au dat lui și colegilor săi de luptă o satisfacție de etapă. Nu renunță. Nici nu se mândrește cu scrisoarea primită de la șeful executivului. El vrea Muzeul înapoi comunității locale. Are tot sprijinul primarului Florin Cazacu, fost lider de sindicat la Barza.
Deschizând ochii calzi și închizând dosarul de petiții, domnul Pantea enumeră dintr-o suflare, alte obiective: refacerea Treptelor romane, de lânga mina ”12 Apostoli”, azi ascunse sub noroaie; popularizarea marilor personalități ale minei de prestigiu în lume, pomenirea lui Alfred Silberg, președintele de geniu al Societății Mica din perioada interbelică, a lui Petru Olașu, fie iertat, directorul minei din perioada comunismului. Speră că va termina și va publica o carte despre mineritul de la Barza, cu ajutorul lui Dumnezeu și al RMGC.
În fiecare an, de ziua bărbatului, 9 mai, decretată de Bergenbier, din lipsă de imaginație, în localul lui Florian Alba, fost miner, domnul Pantea adună foști colegi, unde nu fac politică, iar în loc de veselie, plâng de dorul mineritului și a anilor tinereții care nu se mai întorc. Bătrânului pare stânjenit de-o lacrimă scăpată pe obraz.
A lucrat peste 30 de ani și nu îi e frică de cianură. Povestește că nu s-a întâmplat nimic în toată cariera sa de miner. ”E o balivernă, a ălora cu Soros”, spune domnul.
Deși are 78 de ani și umblă cu o Dacie veche, el știe că orice telefon modern are în componența sa peste 40 de metale grele. Prin intermediul nostru vrea să le spună asta și tinerilor care protestează pe internet contra proiectului Roșia Montană.
Are 77 de strănepoți, 27 de nepoți, pentru că au fost zece frați. Doi sunt în Anglia și îi e teamă că nu-I va mai vedea.
Președintele ”Auraria” este permanent conectat la viața cotidiană și la pulsul evenimentelor. A făcut parte din Grupul de Sprijin a Proiectului Roșia Montană, a dus peste o mie de locuitori ai Bradului la Muzeul Aurului și la Mina Cătălina-Monulești în localitatea unde lucrează ”Goldul”. Merge la București ori de câte ori e nevoie. E supărat că tinerii trebuie să-și găsească de lucru prin străinătate. Vorbește cu patos despre anii în care oamenii locului erau extrem de bogați. Nefiind un nostalgic comunist, se pronunță pentru investiții corporatiste, singurele în măsură să aducă locuri de muncă. ”Societatea nu se poate dezvolta prin reduceri de pensii și de salarii, ci prin inițiative private,” ne-a spus cu înțelepciune de analist.
Bătrânul miner ne conduce la masă. Nu s-a lăsat până nu am servit două plăcinte, nu una și am băut un ceai împreună. A stat de vorbă cu toți comesenii cu vitalitatea omului nebun după viață.
Înainte de a ne conduce la Muzeul Aurului, a ținut să ne amintească cât de mult s-a documentat despre proiectul de la Roșia Montană. ”Poiectul este de-o înaltă valoare științifică și de o forță inginerească greu de descris. Suntem bucuroși că guvernul a înțeles că acolo se va dezvolta cea mai modernă mina din Europa, care să respecte toate condițiile de mediu, de patrimoniu, cerute de UE.”
Nu ne-a lăsat să plecăm fără a ne reaminti că ”ei, bătrânii lupi ai munților, sunt susținători pe viață și pe moarte a dezvoltării mineritului.”
S-a scuzat de o mie de ori că nu poate să ne însoțească la Barza, pentru că ar plânge o săptămână. Noroc că nu intră pe internet să vadă dezastrul în care a ajuns parte din munca sa de o viață.
Rog rudele să nu-i prezinte imaginile de Apocalipsă. e prea blând și bun bătrânul visător.
Să-i dea Dumnezeu zeci de ani de viață înainte să se bucure de renașterea profesiei pe care a iubit-o la fel demult ca pe mama lui. Mergeți la Brad și căutați Muzeul Aurului, dar înainte întrebați de domnul Pantea, cel cu Dacia neagră, mai bătrână decât amintirile unui om convins că lupta sa e cea dreaptă.
Noroc bun, distinse domn!
Sovieticii ne-au luat aurul prin cea mai ecologică acțiune: FURTUL, fără cianuri
De unde au învățat tinerii mânioși să dea cu peturile în asfalt și să se opună capitalismului? Păi explicații sunt mai multe. Mai întâi Ivan a trântit-o pe Leana în noroi și în urma violului de ocupație a ieșit Omul Nou, bastardul care a fost învățat că aurul e doar pe turlele bisericilor, nu pe mâinile doamnelor de comitet. Progenitura, învățată că ce e a poporului e și a lui, s-a dedat la furturi și la șmecherii. Nu mai detaliez. În ”Hoția la români”, am explicat de unde ni se trage deprinderea și cum comunismul a făcut din asta politică de stat. După retragerea lui Ivan, dar nu cu mâna goală, cu tot tezaurul, îmbârligările tovărășești au dus la fericirea de a trăi la bloc. citeşte
Scrisoare adresată unui epigon al lui Ion Iliescu. Tot salvator
Hey, last lost generation!
Ești hipster? Deci, exiști. Când domnii umblă la costum și cravată, tu spargi canoanele vestimentare. Porți țoale rupte, de parcă ai fi scos proaspăt din gunoi. Pui pe nări ocheți, tip libelulă, când lumea fină poartă ochelari cu lentile progresive. Știu, vrei să fii altfel. Ești salvator de profesie. Așa cum brigadierii politburo-ului, îmbrăcați în uniforme și cu băști, au scos-o pe străbunica mea din casă – în crucea nop ții – și au plimbat-o legată la ochi în pobede negre, zicând că o duc în Siberia, tu azi o arzi ”cool” la proteste, ca nou comisar al revoluției.
La fel ca ei, cozile de topor ale Moscovei, în numele poporului. Îți mărturisesc că străbunica mea nu a fost ca ei. De aia a fost pusă sub acuzare. Avea mii de lanțe de pământ, câteva sute de animale și nu convenea regimului de ocupație, pe motiv că era chiabură.
Românii ar fi trebuit să promoveze identitatea secuilor
Că au fost 10.000 sau 100.000 la lanţul uman din Covasna pentru autonomia Ţinutului Secuiesc e mai puţin important pentru Bucureşti. Ce ar fi trebuit să facă românii, zic eu, pentru a preveni astfel de manifestaţii care eu le consider legitime, fiecare are dreptul să se dea cu petul sau cu capul de asfalt, după bunul plac, este să cultive şi să promoveze identitatea secuilor din Transilvania, cu o tradiţie mult mai veche decât a maghiarilor. Astfel, UDMR-ul şi braţul ardelean al guvernului Orban ar fi rămas fără obiectul muncii. citeşte