Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Cum m-a dus părintele Calciu-Dumitreasa la o cină a “sutanelor cu epoleţi”

După pomenirea şi deshumarea ce au avut loc conform rânduielilor la 7 ani după adormirea sa, trupul Părintelui Gheorghe Calciu a fost descoperit întreg, neputrezit, nestricăcios, aproape integral, notează site-ul Bucovina Profundă.

despre minuni

Îmi amintesc de frumuseţea spiritului Părintelui Calciu-Dumitreasa, pe vremea când l-am cunoscut la Washington. Avea o blândeţe desăvârşită şi o luminoasă evlavie când vorbea despre ortodoxism. Părintele ştia bancuri mai multe decât mine, avea o tinereţe copleşitoare şi o memorie remarcabilă. Puteai sta ore întregi cu el să povesteşti despre “fericirea” trecerii prin purgatoriu ca pe o încercare. Nu am avut şansa să-l cunosc pe Nicolae Steinhardt, dar prin chipul şi naturaleţea părintelui exilat în SUA, am citit “suferinţa ca pe o întremare dumnezeiască”. La începutul noului mileniu m-am trezit cu un telefon de la domnia sa, rugându-mă să-l însoţesc la o cină la Mitropolia Bucureştiului. Deşi a fost cinstit şi omagiat se simţea stingher pe lângă “sutanele cu epoleţi.” Şi după zece ani de la ieşirea din comunism simţea umbra cuprinzătoare a marii dihănii comuniste, dar vorbea cu zâmbet duhovnicesc despre “credinţa care te face liber, iubirea care te uneşte printre trecători”. La un pahar în noapte mi-a mărturisit că el e despovărat de angoasele trecutului, dar simţeam o profundă iluminare când glăsuia de “sfânta tinereţe legionară”. Era un spirit descărunţit şi un “bon viveur” din lojile înalte ale nobleţii intelectuale româneşti. O frumuseţe de om. Şi acum merită să-i săruţi picioarele. Oare de ce nu poate fi canonizat?

Taguri: , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.