poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

monica

Filosoful şi procuroarea vor arde LIDEgazul

Pentru Comisia LIDE (de justiţie şi libertăţi civile) a Parlamentului de săptămâna viitoare, când se va discuta din nou despre OUG 13, Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Judecătorilor, nu mai trebuie brifată, în schimb, Gabriel Liiceanu, invitatul special al #rezist Monica citeşte

Cum m-a dus părintele Calciu-Dumitreasa la o cină a “sutanelor cu epoleţi”

pr-ghe-calciu-moastele

După pomenirea şi deshumarea ce au avut loc conform rânduielilor la 7 ani după adormirea sa, trupul Părintelui Gheorghe Calciu a fost descoperit întreg, neputrezit, nestricăcios, aproape integral, notează site-ul Bucovina Profundă.

despre minuni

Îmi amintesc de frumuseţea spiritului Părintelui Calciu-Dumitreasa, pe vremea când l-am cunoscut la Washington. Avea o blândeţe desăvârşită şi o luminoasă evlavie când vorbea despre ortodoxism. Părintele ştia bancuri mai multe decât mine, avea o tinereţe copleşitoare şi o memorie remarcabilă. Puteai sta ore întregi cu el să povesteşti despre “fericirea” trecerii prin purgatoriu ca pe o încercare. Nu am avut şansa să-l cunosc pe Nicolae Steinhardt, dar prin chipul şi naturaleţea părintelui exilat în SUA, am citit “suferinţa ca pe o întremare dumnezeiască”. La începutul noului mileniu m-am trezit cu un telefon de la domnia sa, rugându-mă să-l însoţesc la o cină la Mitropolia Bucureştiului. Deşi a fost cinstit şi omagiat se simţea stingher pe lângă “sutanele cu epoleţi.” Şi după zece ani de la ieşirea din comunism simţea umbra cuprinzătoare a marii dihănii comuniste, dar vorbea cu zâmbet duhovnicesc despre “credinţa care te face liber, iubirea care te uneşte printre trecători”. La un pahar în noapte mi-a mărturisit că el e despovărat de angoasele trecutului, dar simţeam o profundă iluminare când glăsuia de “sfânta tinereţe legionară”. Era un spirit descărunţit şi un “bon viveur” din lojile înalte ale nobleţii intelectuale româneşti. O frumuseţe de om. Şi acum merită să-i săruţi picioarele. Oare de ce nu poate fi canonizat?

Taguri: , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.