bear

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

S&P

“Accident aviatic” pe Wall Street. O aşchie a ajuns şi la Bucureşti

Bursele europene au fost afectate după crahul de pe Wall-Street. Inclusiv cea de la Bucureşti, care a deschis cu un -3%. Indicele S&P 500 (un barometru al creşterii economiei americane) a pierdut aproape zece procente în mai puţin de o citeşte

Gaina 0

Cum văd Irma néni creşterea economică şi Moş Laie, Unirea?

Irma-neni e încă o femeie în putere. Are grijă de gospodăria sa dintr-un sat din Harghita. Copiii-s duşi în Germania la muncă. Creşte găini de ouă. Acum nu mai are decât 80 de găini. Ouă mai puţine dau iarna.

Nero

Gărzile pretoriene au provocat căderea Romei

Churchill avea o vorbă: “Învață istoria. În istorie sunt toate tainele politicii.” Poate că Dragnea a citit mai mult decât a spus…. Sfârşitul Republicii l-a găsit la conducerea statului roman pe Augustus, cel care s-a autoproclamat Princeps (cel dintâi), fără citeşte

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

Cum m-a dus părintele Calciu-Dumitreasa la o cină a “sutanelor cu epoleţi”

pr-ghe-calciu-moastele

După pomenirea şi deshumarea ce au avut loc conform rânduielilor la 7 ani după adormirea sa, trupul Părintelui Gheorghe Calciu a fost descoperit întreg, neputrezit, nestricăcios, aproape integral, notează site-ul Bucovina Profundă.

despre minuni

Îmi amintesc de frumuseţea spiritului Părintelui Calciu-Dumitreasa, pe vremea când l-am cunoscut la Washington. Avea o blândeţe desăvârşită şi o luminoasă evlavie când vorbea despre ortodoxism. Părintele ştia bancuri mai multe decât mine, avea o tinereţe copleşitoare şi o memorie remarcabilă. Puteai sta ore întregi cu el să povesteşti despre “fericirea” trecerii prin purgatoriu ca pe o încercare. Nu am avut şansa să-l cunosc pe Nicolae Steinhardt, dar prin chipul şi naturaleţea părintelui exilat în SUA, am citit “suferinţa ca pe o întremare dumnezeiască”. La începutul noului mileniu m-am trezit cu un telefon de la domnia sa, rugându-mă să-l însoţesc la o cină la Mitropolia Bucureştiului. Deşi a fost cinstit şi omagiat se simţea stingher pe lângă “sutanele cu epoleţi.” Şi după zece ani de la ieşirea din comunism simţea umbra cuprinzătoare a marii dihănii comuniste, dar vorbea cu zâmbet duhovnicesc despre “credinţa care te face liber, iubirea care te uneşte printre trecători”. La un pahar în noapte mi-a mărturisit că el e despovărat de angoasele trecutului, dar simţeam o profundă iluminare când glăsuia de “sfânta tinereţe legionară”. Era un spirit descărunţit şi un “bon viveur” din lojile înalte ale nobleţii intelectuale româneşti. O frumuseţe de om. Şi acum merită să-i săruţi picioarele. Oare de ce nu poate fi canonizat?

Taguri: , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.