Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Tag: Apocalipsa de la Barza

Apocalipsa de la Barza și Noe de la Brad. Unițisalvăm #

”O Tannenbaum” nu se poate cânta la Brad, oraș din județul Hunedoara, unde guvernul a condamnat cei peste 10.000 de locuitori la un cald nemțesc, dar nici mioriticul ”O, brad frumos”. E frig și gica-caloria e la preț de Mercedes. Șomajul e în creștere. Mina de la Barza s-a închis de șase ani. Acolo munceau 6000 de oameni. Banca Mondială și guvernele postdecembriste au decis: finish. Apocalipsa e un termen dulceag la ce față are astăzi locul unei fabrici, ce dădea – la un moment istoric – 1% din producția mondială de aur. Țiganii au jumulit de fier combinatul și șmecherii din Hunedoara l-au topit. Asta pare să fie răsplata, adusă de contemporani populației, care a adus Băncii Naționale mai bine de ¼ din rezervele sale de aur. Unițisalvăm #.

una dintre cele mai mari mine din lumeSărăcie și disperare. Doar curățenie de catedrală în spațiul în care Sfânta Varvara nu mai are pentru cine se ruga. Nu mai există minerit. Dar o frumoasă comunitate, care își supraviețuiește cu o mândrie greu de egalat, la doar 10 km de Țebea, prihănirea. Un muzeu unic în lume, al aurului, își așteaptă vizitatorii. Ani de luptă pentru recuperarea lui nu au fost destui. Încă nu a intrat în patrimoniul localității. Oricând există riscul unui faliment programat, al unității de stat, și bogățiile sale să fie scoase de mâini nemiloase la mezat. Și asta după ce a fost parțial recuperat și aurul salvat.

DSC_1239

NICOLAE PANTEALa sediul ”Auraria” ne așteapă Nicolae Pantea, un domn mult mai înalt decât gârbovnica bătaie de peturi în asfalt. Are 78 de ani și continuă să lupte pentru drepturile minerilor.

La patru ani de la închiderea minelor de stat, alături de alți 40 de colegi, a fondat o instituție de temelie care să promoveze mineritul.

Principalul obiectiv al organizației este – conform declarațiilor domniei sale – ”prospectarea, explorarea și trecerea la exploatare a tuturor resurselor minerale, în întreaga regiune a Patrulaterului Aurifer”.

După lichidarea judiciară a minei Barza, toate bunurile mobile sau imobile au trecut la CM Deva. Un lichidator din Timișoara a vândut clădirea, în care se afla Muzeul Aurului ”la o cultă religioasă din București pe un milliard de lei, bani vechi,” ne spune cu indignare fostul mecanic de utilaj miner. Și asta după ce Remin Deva (moștenitoarea CM Deva) a investit în reparații cinci miliarde de lei. De frica prăpădului, primarul și organele de stat au ascuns minunile aurifere, unice în lume, într-un depozit.

romania mareDomnul Pantea se bucură că de aproape un an Muzeul s-a redeschis pentru vizitatori. Comoara s-a redat publicului, dar omului încă îi e teamă de un faliment al intreprinderii de stat. ”Să nu vină iar lichidatorii, naiba să-i ia”.

Paisprezece memorii la primul ministru, la Parlament, la DNA, la Avocatul Poporului i-au dat lui și colegilor săi de luptă o satisfacție de etapă. Nu renunță. Nici nu se mândrește cu scrisoarea primită de la șeful executivului. El vrea Muzeul înapoi comunității locale. Are tot sprijinul primarului Florin Cazacu, fost lider de sindicat la Barza.

DSC_1208Deschizând ochii calzi și închizând dosarul de petiții, domnul Pantea enumeră dintr-o suflare, alte obiective: refacerea Treptelor romane, de lânga mina ”12 Apostoli”, azi ascunse sub noroaie; popularizarea marilor personalități ale minei de prestigiu în lume, pomenirea lui Alfred Silberg, președintele de geniu al Societății Mica din perioada interbelică, a lui Petru Olașu, fie iertat, directorul minei din perioada comunismului. Speră că va termina și va publica o carte despre mineritul de la Barza, cu ajutorul lui Dumnezeu și al RMGC.

DSC_1224În fiecare an, de ziua bărbatului, 9 mai, decretată de Bergenbier, din lipsă de imaginație, în localul lui Florian Alba, fost miner, domnul Pantea adună foști colegi, unde nu fac politică, iar în loc de veselie, plâng de dorul mineritului și a anilor tinereții care nu se mai întorc. Bătrânului pare stânjenit de-o lacrimă scăpată pe obraz.

A lucrat peste 30 de ani și nu îi e frică de cianură. Povestește că nu s-a întâmplat nimic în toată cariera sa de miner. ”E o balivernă, a ălora cu Soros”, spune domnul.

Deși are 78 de ani și umblă cu o Dacie veche, el știe că orice telefon modern are în componența sa peste 40 de metale grele. Prin intermediul nostru vrea să le spună asta și tinerilor care protestează pe internet contra proiectului Roșia Montană.

Are 77 de strănepoți, 27 de nepoți, pentru că au fost zece frați. Doi sunt în Anglia și îi e teamă că nu-I va mai vedea.

Președintele ”Auraria” este permanent conectat la viața cotidiană și la pulsul evenimentelor. A făcut parte din Grupul de Sprijin a Proiectului Roșia Montană, a dus peste o mie de locuitori ai Bradului la Muzeul Aurului și la Mina Cătălina-Monulești în localitatea unde lucrează ”Goldul”. Merge la București ori de câte ori e nevoie. E supărat că tinerii trebuie să-și găsească de lucru prin străinătate. Vorbește cu patos despre anii în care oamenii locului erau extrem de bogați. Nefiind un nostalgic comunist, se pronunță pentru investiții corporatiste, singurele în măsură să aducă locuri de muncă. ”Societatea nu se poate dezvolta prin reduceri de pensii și de salarii, ci prin inițiative private,” ne-a spus cu înțelepciune de analist.

Bătrânul miner ne conduce la masă. Nu s-a lăsat până nu am servit două plăcinte, nu una și am băut un ceai împreună. A stat de vorbă cu toți comesenii cu vitalitatea omului nebun după viață.

Înainte de a ne conduce la Muzeul Aurului, a ținut să ne amintească cât de mult s-a documentat despre proiectul de la Roșia Montană. ”Poiectul este de-o înaltă valoare științifică și de o forță inginerească greu de descris. Suntem bucuroși că guvernul a înțeles că acolo se va dezvolta cea mai modernă mina din Europa, care să respecte toate condițiile de mediu, de patrimoniu, cerute de UE.”

Nu ne-a lăsat să plecăm fără a ne reaminti că ”ei, bătrânii lupi ai munților, sunt susținători pe viață și pe moarte a dezvoltării mineritului.”

S-a scuzat de o mie de ori că nu poate să ne însoțească la Barza, pentru că ar plânge o săptămână. Noroc că nu intră pe internet să vadă dezastrul în care a ajuns parte din munca sa de o viață.

Rog rudele să nu-i prezinte imaginile de Apocalipsă. e prea blând și bun bătrânul visător.

Să-i dea Dumnezeu zeci de ani de viață înainte să se bucure de renașterea profesiei pe care a iubit-o la fel demult ca pe mama lui. Mergeți la Brad și căutați Muzeul Aurului, dar înainte întrebați de domnul Pantea, cel cu Dacia neagră, mai bătrână decât amintirile unui om convins că lupta sa e cea dreaptă.

Noroc bun, distinse domn!